BEREA LU' VANTU

Ziarul ne-a scos la bere. Din nou. De data asta nu la Caru cu Bere ci la City Grill. Tot un drac! Desi initial nu vroiam sa merg decat acasa, Nico m-a convins ca n-ar strica putina "petrecaraie".


CRISTI LIPAN, REDIVIVUS!

Cristi Lipan, art directorul de la Business Standard (cel care a redesenat ptr prima data Adevarul) a luat - din nou!- premii pentru paginile facute la ziar: 1) Front Pages; 2) Visualization; 3) Special Pages; 4) Innovation si 5) Typography. Felicitari!


Click to enlarge!

POANTA AD-HOC

Mergand azi dimineata prin metrou mi-am adus aminte de post al lui R. Exarhu si mi-a venit in minte (pe loc!) o poanta, sper eu, originala:

I: Ce-i spui unui individ care are in piept o insigna cu "Slabeste acum - Intreaba-ma cum" care insita sa te ajute chiar daca tu nu vrei?
R: "Slabeste-ma!"

AM O LENE DE MA DOARE

Andrei Gheorghe cita, in seara asta, un ilustru necunoscut din politica damboviteana care a spus - culmea, nu?- o fraza care ne defineste, cred la randu-mi: "Romanii vor sa salveze Romania, mai degraba decat blocul in care locuiesc...".

De cateva saptamani (luni, oare?) sunt bolnav. Unii nu cred asta, insa eu, care am credinta sincera ca ma cunosc cel mai bine, stiu prea bine... O rotita din mine s-a tocit sau chiar s-a rupt de-a dreptul. Pur si simplu sunt de nerecunoscut intr-o privinta in care, credeam eu, eram "un motor regional": harnicia. Asadar, am devenit, nici mai mult nici mai putin decat un lenes. Cheful meu legendar - exasperant, cateodata- de a face treburi prin casa trece printr-o criza severa, din care mi-e teama ca nu am sa ies foarte curand.

Totul a inceput in urma cu mai bine de doua luni, o data cu reintoarcerea in tara, de la Viena. Cautarea unui apartament pe care sa-l cumparam m-a sleit de orice fel de chef de viata, resursele mele de munca - aparent inepuizabile- s-au terminat in mai putin de 60 de zile. Ma simt obosit si coplesit de toate cate or sa mai vina... Am impresia ca stau pe varful icebergului si pipai cu harponul gheata de sub mine.

La ziar lucrurile s-au cam imputit (pardon!) de cand facem 40 de pagini, "casa noua" ma asteapta sa o repar, iar putinul timp dedicat familiei il impart intre calculator si televizor, doua dispozitive pe care le urasc in mod egal, fara discrimare.

FLORICELE

Mi-am luat 2 filme de pe net si ma pregatesc sa le vad... Mi-am facut "popcorn la teflon". Ma plictisesc si fac poze... Azi am crezut ca o sa fie ziua in care am sa scriu cel mai mult pe blog, asa, ca sa treaca timpul si sa fentez singuratatea; m-am luat cu televizorul si am uitat. Sau nu?

HOMO GASTRONOMICUS

Salata tiganeasca (dupa o reteta originara!!) si salamul italian nu se bat deloc in stomacul meu; din contra, se inteleg destul de bine daca pe langa ele mai e si o paine calda romaneasca... Nu am de gand sa fac lobby pentru etnia conlocuitoare care ne face de kkt in tara lui Machiavelli si Berlusconi, dar trebuie sa recunosc ca salata tiganeasca e net superioara salamului italian. Apropos, n-ar trebui sa se cheme "salata rroma"?

NICO IS SO GONE...

... pana duminica, la Tulcea (team-building-u'-ma-sii!). Duminica trecuta, mancam impreuna o prajitura, la Ikea. Buna! Foarte buna... atat de bine, incat am luat si la pachet. Misto politica suedezilor: daca nu iti cumperi o canapea, macar sa lasi niste bani pe un hotdog sau o prajiturica. Cine zice ca nu poti vinde mobila langa dozatorul de inghetata? Noi nu...




ACASA LA ANCA PARGHEL

In seara asta am fost cu Nico la un interviu; Anca Parghel, cantareata de jazz (cunoscuta mai nou pentru un duet cu DJ Tom Baxter in piesa "Zamorena") ne-a primit in casa ei pentru cateva zeci de minute. Eu, am fost fotograful...









7 ZILE - O RETROSPECTIVA SUBIECTIVA

N-am mai scris un rand din 8 noiembrie... adica de fix 7 zile. Uhaaaa! That's a lot! Intre timp, ne-am cumparat un apartament (maine dimineata intram in el, nici nu stiti cat sunt de excited).

De cateva zile -mai precis de cand am semnat constractul de vanzare/cumparare- nu ma gandesc decat cum o sa incep sa repar/mobilez/aranjez lucrurile in "casa noua"... din 1962! Sunt atatea de facut, ca nici nu stii pe care sa o incepi mai intai, lucru care te copleseste cateodata. Poate de aia e mai bine sa muncesti mai mult si sa gandesti mai putin. Tot cateodata...

Stiu, o sa vreti imagini/filme cu noul apartament. Your wish is my command. Curand, prieteni, curand...

In rest, nimic important: (1) am aflat de la televizor ca in tara asta sunt parlamentari care zic despre ei ca au o avere "medie" si carora statul (adica noi!) le plateste in jur de 25 mil pe luna cazarea la hotel in timp ce ei au case in Bucuresti (!!!!) si averi de milioane de dolari - dar mai ales ca nu sunt deloc deranjati de situatia de fapt si nici nu vor sa dea banii inapoi. (2) In ultima saptamana in Italia a murit o italianca (omorata de un roman...probabil!!!) si 7 romani (ucisi de italieni). (3) Am vrut sa scriu un post despre golanii din mass-media, dar n-am avut "chemare"... Ieri seara, de la In gura presei, am aflat cum il apara Nasu' Sorin Rosca Stanescu intr-un editorial din Ziua pe ziaristul/omul de afaceri Bogdan Chireac si pe cei care fac parte din breasla asta, a traficantilor de informatii (sic!). Nice! (4) Ion Iliescu si-a facut blog. Vorba unui coleg... "Inca-mi revin din stirea asta...". O caricatura simpatica aparuta in Business Standard: "mai bloggerule!" are acum un nou sens...

Bleah! Hai ca am scris muuult si stiu ca voua va plac pozele mele (sic!) nu neaparat cuvintele...

A-FLICKR-A-DAY

Un fotograf cu tenta artistica...

IN PAKISTAN, BATAIA SE DA CU... PALMA

In Pakistan, avocatii au iesit in strada si au manifestat impotriva conducerii statului. Fotografii agentiilor de presa au surprins politistii cu 8 clase cum le dau na-na avocatilor (probabil cu facultate, nu?). Mijloacele coercitive nu sunt nici bulane, nici arme si nici argumentele negocierii (hahahhaa...) ci... palmele, suturile in fund si, ocazional, betele de bambus.
(c) All Rights Reserved REUTERS / AFP / GettyImages

END OF THE WORLD... AS WE KNOW IT...


Dramatic... sfarsitul lumii... the end... O banala fotografie facuta de la un balcon, trecuta prin Photoshop si uploadata pe blog. Senzatii tari de la etajul 2... Si asta imi aduce aminte de niste versuri melodramatice: "Blessed be the Darkness for letting the light through..."

REAL - FARA EGAL!

Postul acesta ar fi trebuit scris aseara, cam pe la 9 seara, dupa ce ne-am intors din cel mai nou hypermarket din Oras, Real. Din varii motive n-am apucat, pana acum, sa astern impresiile - vii, inca - pe care le am cand ma gandesc la locul asta. Desi nici unul dintre noi nu mai fusese pe acolo, Nico ma avertizase ca, din experienta altora, locul e "cam naspa". "Nu-i nimic, trebuie sa vad cu ochii mei" a fost singurul indemn de a merge 2 statii de autobuz, pana la piata Bobocica, un loc destul de linistit si retras, acum transformat intr-o intersectie infernal de galagioasa si ticsita de "purtatori de pungi de plastic".

Ca sa nu va plictisesc cu vreo descriere balzaciana a locului, am sa enumar chestiile importante pe care nu ai cum sa le ratezi la Real: atmosfera generala de marlanie (da, e un hypermarket pentru ca arata ca unul, insa oamenii care vin sa-si faca cumparaturile de aici sunt mult diferiti chiar si de cei care merg in Cora-Pantelimon, daramite in Carrefour Grozavesti ori Unirea); lumea se inghesuie, se fluiera unii pe altii prin magazin, unele rafturi sunt goale, angajatii sunt de departe cei mai nesimtiti pe care i-am vazut intr-un loc ca asta (unul a spart o punga - cu zgomot! - chiar in fata Nicoletei), ca sa nu mai vorbesc de preturile foarte mari ale produselor - care nu exceleaza nici macar la calitate.

Dupa ce am trecut de casa, mi-am soptit in barba ca nu o sa mai calc pe aici. In definitiv, taranii din Bucuresti au un nou loc de unde sa-ti faca cumparaturile: la Real!

UPDATE: O stire de ultima ora - magazinul Real face parte din grupul Metro! Dar macar la Metro Cash & Carry stii ca e un en-gros, si oricum lucrurile merg muuult mai bine decat la fratele mai mic (si mai necitit) de langa Bobocica.