25 august 2014

ne plouă grădina

Azi-noapte a început să plouă și nu s-a oprit nici până acum (18:00). Nicoleta nu mai trebuie să ude grădina - s-a ocupat altcineva de asta. Am văzut două filme foarte faine („Chef” și „Jiro Dreams at Sushi”) și n-am ieșit din casă (nici măcar la muncă). Nici nu intenționăm. E și mâine o zi pentru ieșit afară; să muncim, să ne plimbăm, să ne jucăm...









15 august 2014

la „veverițe”

Care-i legătura dintre Isus și veverițe? Nu m-am gândit vreodată la asta până când n-am văzut vitrina de la „Squirrels” (veverițe, în engleză). Nico mi-a spus mereu că și-ar dori să intre să vadă ce-i dincolo de vitrina aia frumoasă, așa că azi, fiind ziua ei, am zis să trecem dincolo de „ce se vede din stradă” și să facem un pas înăuntru.

Domnul care se ocupă de magazinul ăsta (de prin 1980) vinde tot felul de kitch-uri: tablouri cu Marilyn Monroe, postere cu Elvis, memorabilia cu Betty Boop și... bibelouri. În boxe cântă un cântec religios (ceva cu Jesus). La un moment dat realizăm că parcă prea-s multe bibelouri cu veverițe și întrebăm ce-s cu ele, menționând că am fost atrași de vitrina lui cea frumoasă. Ne spune că „Isus e și înăuntrul și înafara vitrinei...”. 

După ce cumpărăm un braț de discuri de vinil (foarte ieftine), plătim și întrebăm dacă putem cumpăra o veveriță. Ne spune că toate (nu cred că exagerez când spun o sută sau mai bine!) sunt „familia” lui și nu e nici una de vânzare. Primim felicitări pentru cumințenia lui Toma și îi dă acestuia o veveriță pe care-o dezlipește de lângă celelalte, menționând că nu face asta pentru oricine...

La ieșire, un scaun îi așteaptă pe cei obosiți de drum... Credincioși sau nu.









o rochiță și niște amintiri

De mult vrea Nico să facă fotografia asta. I-a plăcut atât de mult rochița asta (a purtat-o întreaga vară, în timp ce Tomiță se ascundea bine-bine sub ea!) că mi-a zis azi: „ce-ar fi să re-creăm fotografia aia, cu mine pe balcon?”. Zis și făcut! :)

Iunie 2010

August 2014

în Emsworth, de sântă Mărie

Azi am sărbătorit-o pe Măria noastră, adică pe Nicoleta. Nu doar pentru că are un nume atât de frumos (și de popular), dar mai e și născută în ziua asta! Și ca să nu stăm în casă, am zis să tragem o fugă până-n Emsworth, un orășel la câțiva km distanță, unde-am mai fost da' ne cam place. La mulți ani, mămică! :)














13 august 2014

istoria, pe înțelesul tuturor...

„Domnule, a început el cu o grimasă parcă de disperare, după ce i­-am pus o între​bare pe care o pun adesea străinilor: care e situaţia ţă​ranilor din ţara lor? Domnule, eu sînt ţăran de origine şi vara asta am petrecut-­o la ai mei (în Spania, nm). Sînt indignat: nu-­i mai recunosc. Îşi pierd demnitatea. Mîndria lor... Îşi pierd mîndria! Nu mai muncesc ca să­-și cîştige exis​tenţa, ci ca să-­i întreţină pe străini... Să cîştige dolari! Citesc în presă că îşi oferă la cele mai scăzute preţuri din lume camerele lor, peisajele lor, potecile şi mormin​tele lor. Îşi dărîmă frumoasele lor case şi construiesc peste ele altele, care seamănă cu hanuri... infame hote​luri... birturi şi industrii, pentru ca posesorii de dolari din întreaga lume să vină la ei, să se simtă în largul lor şi să mai vină şi la anu'... Sînt revoltat, domnule... Sînt gonit din propria mea ţară... Sînt un om fără ţară, n-­am unde să mă mai duc...".

(Marin Preda, Imposibila întoarcere, 1971)

26 iulie 2014

bournemouth

Stațiunea asta, la vreo 100 km de orașul unde stăm, seamnă foarte mult cu Nisipurile de Aur din Bulgaria. Cel puțin mie de asta mi-a adus aminte. Plaja cu nisip cald și fin (o raritate prin sudul Angliei, noi avem pietriș în Portsmouth) este lungă și îngustă. Toată lumea se bulucește ”în centru” (lângă Pier), deși la câțiva metri mai la deal / vale poți face plaja fără să vezi culoarea ochilor vecinilor.

Nu doar plaja e faină, ci și grădinile botanice și centrele comerciale. Auzi multe limbi pe stradă (turiști, studenți, sezonieri în turism) și atmosfera e... estivală! Noi am fost într-o sâmbătă de iulie cu +30 de grade și, după ce am căutat un loc de parcare (cu plată, că de umbră nici nu mai putea fi vorba!), am simțit că nu mai avem puterea să mai facem și plajă.

A fost (obositor, dar) frumos. Dar nu cred că aș putea locui într-o stațiune...

PS: Toma s-a comportat exemplar (a fost curios și aproape ascultător) și la întoarcere a dormit tot drumul.

Portret de familie
Flori, flori, flori...




Le Petit Prince - patisserie...
... și o servire ireproșabilă! Plus pâine & atmosferă faine.
„Uite, cânt la... pâine!”
Plaja din Bournemouth



În grădina botanică
Totemuri
Cum arată un WC public!

12.50 lire costa uitatul DIN balon în jos. Mai bine de jos în sus, că-i mai ieftin...

Tiribombă. Ei sigur nu-i spun așa...
Aglomerație mare, moncher!

Foto de mamaia Pușa