26 iulie 2014

bournemouth

Stațiunea asta, la vreo 100 km de orașul unde stăm, seamnă foarte mult cu Nisipurile de Aur din Bulgaria. Cel puțin mie de asta mi-a adus aminte. Plaja cu nisip cald și fin (o raritate prin sudul Angliei, noi avem pietriș în Portsmouth) este lungă și îngustă. Toată lumea se bulucește ”în centru” (lângă Pier), deși la câțiva metri mai la deal / vale poți face plaja fără să vezi culoarea ochilor vecinilor.

Nu doar plaja e faină, ci și grădinile botanice și centrele comerciale. Auzi multe limbi pe stradă (turiști, studenți, sezonieri în turism) și atmosfera e... estivală! Noi am fost într-o sâmbătă de iulie cu +30 de grade și, după ce am căutat un loc de parcare (cu plată, că de umbră nici nu mai putea fi vorba!), am simțit că nu mai avem puterea să mai facem și plajă.

A fost (obositor, dar) frumos. Dar nu cred că aș putea locui într-o stațiune...

PS: Toma s-a comportat exemplar (a fost curios și aproape ascultător) și la întoarcere a dormit tot drumul.

Portret de familie
Flori, flori, flori...




Le Petit Prince - patisserie...
... și o servire ireproșabilă! Plus pâine & atmosferă faine.
„Uite, cânt la... pâine!”
Plaja din Bournemouth



În grădina botanică
Totemuri
Cum arată un WC public!

12.50 lire costa uitatul DIN balon în jos. Mai bine de jos în sus, că-i mai ieftin...

Tiribombă. Ei sigur nu-i spun așa...
Aglomerație mare, moncher!

Foto de mamaia Pușa


24 iulie 2014

limbile / limbajele

Să zicem că am început să re-învăț câte ceva din ce s-au chinuit unii cu mine, la liceu, când eram la modulul Informatică - Matematică. Nu, n-ați ghicit, nu m-am re-apucat de matematică (mi-e în continuare frică de ea). Și cum ”orice-nceput se vrea fecund” (da, n-am zis-o eu), am dat peste o întrebare de-a dreptul existențială: ”vrei să ștergi toți copiii odată cu fișierul?”. Păi n-aș prea vrea, că ei, săracii, n-au nicio vină...


22 iulie 2014

cu mamaia pușa prin oraș

Cum spuneam, mamaia Pușa a venit tocmai din Rm. Vâlcea (RO) la Portsmouth (UK) ca să ne vadă. E a treia oară în ultimii doi ani când se urcă în autocar marți dimineață și se dă jos din el miercuri noaptea, doar pentru că nu vrea să zboare cu avionul (și ăsta nu e un ”doar” mic, sunt mai mulți - și mai tineri - care se tem de avioane). Până pe 1 august încercăm să o facem să se simtă bine, să o plimbăm și să o lăsăm câââât mai mult în grija nepotului.

:)








un interviu cu toma

N-am mai luat de mult interviuri, nici eu nici Nico. Uneori, când aveam interlocutori interesanți, era chiar plăcut să auzi din gura unor personaje chestii inedite, să fii surprins de răspunsurile pe care le primești, să improvizezi și să faci legături. În dimineața zilei de 11 iulie, când Toma împlinea 4 ani, am zis că-i momentul ”să-l luăm la întrebări” pentru posteritate, că sigur n-o să ne creadă când o să-i povestim la ce se gândea el la vârsta asta.


toma la restaurant

Ca să sărbătorim venirea bunicii Pușa pe la noi (a se citi „să-i mulțumim că stă cu el după-amiaza" și putem să ne ținem și noi - eu și Nico - de mână pe stradă) am zis să ieșim cu toții la terasă să mâncăm / bem ceva, mai ales că vederea la Spinnaker Tower e foarte frumoasă și, pe căldurile astea, briza mării face parte din meniu. Noi credeam c-o să-l dăm gata pe Toma cu guguloaiele de cocă + sosuri, dar el a fost fascinat de înghețata cu prăjitură de ciocolată. Aaa, și de creioanele colorate din partea casei.


de la castel nu pleci fără... suveniruri!

Azi am fost la Portchester Castle, un castel medieval construit pe ruinele unui fort roman. Un loc foarte frumos, inconjurat de apă și verdeață, o relicvă aproape... naturală. La final ne-a pus ”ăl cu coadă” să intrăm în magazinul de suveniruri. Toma a văzut repede jucăriile și a început să le ia la rând: ”vreau sabie, vreau dinozaur, vrea soldăței (de fapt, eu vroiam soldăței..)”. I-am explicat că am plecat fără bani de-acasă și că o să revenim să-i cumpărăm ceva... A înțeles.

Au urmat lacrimi, supărare, nervi și inimi frânte. Și un cadou... (și eu am primit de la Nico un soldățel, dar n-a fost nevoie să mă smiorcăi).


17 iulie 2014

23:30 pe autostradă

Aseară am fost s-o iau de la autogară pe mamaia Pușa. Cum autocarul ajungea la Londra, la vreo 85 mile distanță de Portsmouth, în jur de 2 (noaptea) - care a ajuns, de fapt, pe la 2:40 - a trebuit să bat autostrăzile (A3 și M25) la ore ”de somn”. Cum a fost traficul? Ok, însă am întâlnit și pasaje de-astea... ;)


12 iulie 2014

toma, de ziua lui

Cum v-ați dat deja seama, Toma al nostru a făcut 4 ani. El zice că nu e mult, că e ”încă mic”, dar noi suntem de altă părere: e din ce în ce mai mare, mai autonom, mai pretențios, mai prețios, mai... om. Din septembrie se va duce la școală (!!!). Da, știu, e prea devreme, dar școala de-aici e tot un soi de grădiniță. În rest, ziua lui Toma s-a lăsat cu tort (făcut de mami), a primit cadouri (printre care și un scaun Poang de la prietenii noștri) și cred că s-a distrat pe cinste alături de noi. La mulți ani, puiule de om!




biciclistul toma, prin parc, de ziua lui

toma a făcut azi 4 anișori