Excepționalismul românesc sau sindromul „Ca la noi, la nimeni”

Am citit (online, desigur) despre cum românii sunt „olecuță” supărați că „copiii noștri au dat BAC-ul tot din autori si opere literare din care-au dat și părinții noștri!” și că „SĂ SE FACĂ CEVA cu educația”, prea lipsește din traista soldaților, ăăăăă, ăstora... elevilor... „gândirea critică, creația și inovația”, „dictatura profesorilor” trebuie zdrobită, „vor să ne facă copiii obedienți și lipsiți de atitudine”, maică-măiculiță, supărare mare pe poporul degrabă băutor de cerneală (doar) în perioada asta a anului. Ba că e prea greu la examene, ba că e prea ușor - ba că nu este stimulat cerebelul odrazlelor, ba că nu mai găsesc elevii o oră de somn nezvârcolit de-atâtea teme. Frătioare, cred că a uitat tot poporul de președintele Nicușor și merele cele de aur ale Guvernului care nu se mai coc odată! Recunosc, mi s-a dus și mie temperatura-n 37-38, doar citind comentariile. Apoi am zis să-l întreb pe omniscientul ChatGPT, oare ce studiază pentru BAC copiii ălora din Occident, veșnic deștepți și frumoși și bogați și devreme-acasă - „și nu mică-mi fu' mirarea” când văzui ce drame se desfășoară de la Nistru pân' la... Tamisa! Italienii își dezvoltă gândirea critică și originalitatea cu Giovanni Boccaccio – Decameronul (1353) și Dante Alighieri – Divina Commedia (1320), francezii fac analize pertinente și descoperă sensuri nebănuite din texte scrise de Madame de Lafayette și Molière prin anii '60 (adică... 1660!), englezii devin independenți și inovatori în gândire cu texte scrise de avangardiști precum Shakespeare, Dickens și Jane Austen (nu vă mai zici anii, că mă ia cu râsu'-plânsu') - numai „retrograzii” de români nu găsesc nimic mai bun în „marea literatură” postbelică (ca să nu mai zic contemporană, că s-ar putea unii să mă întrebe la ce mă refer) decât să studieze TOT Eminescu, Arghezi, Preda și Caragiale.

Scriu rândurile astea gândindu-mă la Ilie (Moromete) care le bate „alegoric” obrazul fiilor lui, Nilă și Paraschiv, ca și cum ar fi scotocit o zi și-o noapte în biblioteca acestui neam, doar-doar o găsi ceva mai de Doamne-ajută decât autorii ăștia de-i studiază de vreo 100 de ani încoace toți elevii români și parcă ne-ar zice „Orbilor și sălbaticilor la minte! De unde să vă dau eu mai mult, dacă atâta e?!”.

România:

Mihai Eminescu – Luceafărul, Floare albastră (1883)

Tudor Arghezi – Testament, Flori de mucigai (1927)

Lucian Blaga – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (1919)

George Bacovia – Plumb (1902)

Liviu Rebreanu – Ion (1920)

Marin Preda – Moromeții (1955)

Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)

Ion Luca Caragiale – O scrisoare pierdută (1884)

Camil Petrescu – Jocul ielelor (1916)

Germania:

Johann Wolfgang von Goethe – Faust, Die Leiden des jungen Werthers (1790)

Friedrich Schiller – Kabale und Liebe, Wilhelm Tell (1784)

Franz Kafka – Die Verwandlung (1915)

Bertolt Brecht – Mutter Courage, Leben des Galilei (1933)

Thomas Mann – Tonio Kröger, Buddenbrooks (1903)

Heinrich Böll, Ingeborg Bachmann, Christa Wolf – autori postbelici

Olanda:

Multatuli – Max Havelaar (critică colonialismului olandez) (1860)

Harry Mulisch – De Aanslag – roman despre WWII (1982)

Willem Frederik Hermans – De donkere kamer van Damokles (1952)

Gerard Reve – De avonden (1947)

Anna Enquist, Arnon Grunberg, Connie Palmen – autori contemporani

Marea Britanie:

Shakespeare: Macbeth, Romeo and Juliet, The Merchant of Venice (1623)

An Inspector Calls – J.B. Priestley (1944)

A Christmas Carol – Charles Dickens (1843)

Frankenstein – Mary Shelley (1818)

Pride and Prejudice – Jane Austen (1813)

Antologie de poezie: teme precum putere și conflict (ex. Wilfred Owen, Carol Ann Duffy)

Franța:

Molière – Le Malade Imaginaire, Tartuffe (1664)

Voltaire – Candide (1759)

Victor Hugo – Les Misérables, Hernani (1830)

Madame de Lafayette – La Princesse de Clèves (1678)

Albert Camus – L'Étranger (1942)

Italia:

Dante Alighieri – Divina Commedia (1320)

Francesco Petrarca – Il Canzoniere (1470)

Giovanni Boccaccio – Decameronul (1353)

Ludovico Ariosto - Orlando Furioso (1516)

Torquato Tasso - Gerusalemme Liberata (1581) 

Alessandro Manzoni – I Promessi Sposi (1827)

Leopardi, Pirandello, Italo Svevo, Gabriele D’Annunzio

Italo Calvino, Umberto Eco – autori contemporani