Amintiri cu penițe și cerneluri

Scrisul de mână - (poate) ultima frontieră a personalității!

Am dat deunăzi peste o colecție de fișe de bibliotecă scanate (oare câți dintre copiii de astăzi mai știu cum arată una? iată, retorică de om îmbătrânit...) și mi-am dat seama de ce „nestemată” caligrafică se găsește acolo. Fiecare fișă, scrisă de o altă persoană, într-un alt timp, într-un alt loc, cu un alt conținut.

Modelul de educație „din Vest” se bazează tot mai mult pe tehnologie, chiar de la clasele mici. Până în clasa a V-a, nu aveam voie să scriem cu altceva în afară de stilou (ca să nu ne stricăm scrisul, firește, nu toți aveau ce strica). Acum, tastatura (fizică sau virtuală, a telefonului) e modalitatea cea mai comună prin care elevii noștri învată să comunice în scris. Totuși, Steve Jobs, geniul de la Apple, inventatorul iPhone-ului, smartphone-ul primordial, era un mare fan al caligrafiei (pasiune aprofundată inclusiv prin studii universitare).

Ce scris frumos avea bunica Lorica (contabilă), ce scris frumos avea mama (educatoare), ce scris bolovănos am eu dacă nu scriu de mână câteva luni...