Ieri, uitându-mă la niște turiști care-au ajuns la Mânăstirea Voroneț (pe care-am văzut-o și noi în vacanța din Moldova din 2009), am realizat ceva la care nu m-am gândit niciodată. Voievozii care ridicau biserici și mânăstiri pe la 1300, poate că nu erau chiar tâmpiți și nici habotnici - ci doar vizionari.
Gândiți-vă numai că în 2025 oamenii vin (să se roage, să viziteze, etc...) un reper cultural și social care-a fost construit în 1457-1504. Acum încercați să vă gândiți ce-am putea noi face acum pentru ca peste 568 de ani alți pământeni (sau marțieni, de ce nu?!) să vină în vizită la ceva ce-a fost păstrat și îngrijit tot de atâția ani? Asta presupune că oamenii care-au construit bisericile sunt demult „oale și ulcele”, dar pentru că ctitorii au știut „în ce să investească”, oamenii simpli, săraci sau mai avuți, creștini sau ne-religioși, au considerat că acel loc trebuie păstrat și dus, ca pe-o ștafetă, dintr-o generație în alta, ca pe ceva de mare preț.
Cetățile s-au năruit, cătunele s-au transformat în metropole, bijuteriile și podoabele au fost furate, pământurile și pădurile au fost mistuite de foc și și-au schimbat stăpânii de sute și mii de ori - doar aceste mânăstiri și biserici au fost păstrate, cu sfințenie, cu limbă de moarte, ca pe cea mai de preț comoară - plătite de voievozi, dar îngrijite de mii și mii de oameni simpli, pentru ca ele să nu se piardă. Fabulos, nu-i așa?!
Munţilor cu creasta rară,
Nu lăsaţi straja să piară.
Dacă piere straja voastră,
A pierit şi ţara noastră…
Asta mă duce cu gândul la ce-am auzit la radio - Radu Vancu spunând ceva de genul „adevărat” este tot ce dăinuiește, care rezistă în timp, de care oamenii au grijă de la o generație la alta. În 2025, în ce și-ar putea investi averea cei mai bogați oameni, ca peste 568 de ani turiștii să rămână cu gura căscată la o așa ispravă?
0 Comentarii