Tricolor vs Tricolor

Dl. Prof. Mortu, fost inspector de limba română la Brăila, ne spunea prin 1998, când lumea de-abia începea să șoptească aproape-vorbe împotriva lui Eminescu, să „lăsăm simbolurile patriotice să se odihnească”. Eram prea-plini de texte și cutume patriotarde, moștenite din România anilor 1947-1989 și poezia cuvintelor acestea, „să se odihnească”, nu prevestea nimic bun (nu le aruncăm la gunoi, nu se știe când ne mai trebuie - avea Panait Istrati o vorbă: „Românul nu-și uită prietenii. Îi pune la naftalină.”).

Au trecut anii cu zecile și-am învățat să înlocuim patriotismul cu defetismul, capitalismul și globalismul, dragostea de țară se manifesta din ce în ce mai des prin roaming, iar tricolorul îl mai găseai doar pe ambalajul ciocolatei ROM. Poporul se strâmba îngrețoșat la patriotismul local (băncile tricolore din Cluj-Napoca lui Funar erau doar o amintire extremistă). Părea că doar americanii aveau voie să facă paradă (comercială) cu patria și drapelul lor.

Și lumea trăia așa. Zilele treceau și nimeni nu mai avea răgaz, în timpul sau în afara programului de multinațională, să lase gândul să alunece și-nspre neamul lui.

Să tot fie vreo 30 de ani de când nu m-am mai gândit la Dl. Prof. Mortu / cuvintele lui și-acum îmi vin în minte aproape în fiecare zi când văd tricolorul pe tramvaie, pe mici steaguri prinse în portierele mașinilor sau pe bordul TIR-urilor, în graffiti-urile dintre blocuri, pe ambalajele produselor vândute în supermarket, pe drapeluri arborate în curțile sau la ferestrele oamenilor sau la magazinul chinezesc care vinde tricolorul la metraj - mai lat, mai îngust, după nevoile omului.

La televizor, tricolorul protestatarilor se îmbrâncește cu tricolorul de pe umărul jandarmilor, o pensionară cu tricolorul făcut năframă o ia cu „huo” pe-o jurnalistă descoperită fără tricolor la ea, în alte părți românii sunt arătați cu degetul dacă nu cumpără mâncarea din piața strămoșească, prin spațiul public apar liste cu români care nu gândesc... românește.