dalmatienii

Stiti ce-i mai trist si mai trist la noi in tara? Nu saracia, nu inapoierea (intelectuala si tehnologica), nu e nici macar faptul ca nu vedem defel capatul tunelului, iesirea din sevrajul national in care-am intrat noi, ca neam. Ceea ce mi se pare cu adevarat trist este ca toti suntem coruptibili si santajabili. Toti suntem patati si asta o stim cu totii... La noi, nimeni nu are de ce sa arunce primul piatra, nu-i asa? Rar mai gasesti pe cineva care sa nu-ti cunoasca trecutul "la nevoie", sa nu-ti dea "o mana de ajutor" atunci cand "esti pe cai mari", cand vrei sa iesi din vizuina si sa arati lumii ca poti fi mai bun decat crezi TU ca esti.

Vorba cu "sa moara si capra vecinului" se potriveste de minune neamului mioritic. Nimeni nu te ajuta cu adevarat, toti te incurca dezinteresat, strainii te urasc din suflet, cum ar zice Andrei Plesu. Santabilitatea si teama de expunere (sa nu dea d-zeu sa ajungi in gura lumii si sa nu ai argumente sau sa nu vrei sa te aperi in fata LOR) sunt doua sentimente omniprezente, care planeaza dasupra capului fiecaruia dintre noi.

Spectacolul? Continua...