Reverserings-Høyre
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
un banatean acuza
Am dat peste un "blog de banatean" caruia ii plange inima dupa perioada care-a facut celebra vorba ca "tot Banatu-i fruncea!". E un roman caruia ii pasa de zona aia, de "oamenii lui", mai mult decat de Romania, de Capitala. Nu-l condam; romanii de acolo (si din Ardeal, si Maramures) au avut ceva frumos. O spune unul nascut in Braila si trait la Bucuresti, dar care a fost cam peste tot si stie cum sta treaba cu oamenii si locurile acestei tari.
La Timisoara am fost in 2008 si va spun, daca cumva n-am mai facut-o, ca mi s-a rupt inima de orasul ala, de oamenii de acolo. Parea un loc abandonat, uitat de guvernul Romaniei, parasit de nemtii care traisera si influentasera viata celor de acolo, plin de tigani, de ruine proiectate la Viena, cu drumuri ingrozitor de proaste (Arad - Timisoara si Timisoara - Lugoj sunt doua nenorociri de trasee!), dar cu oameni suprinzatori de calzi si amabili, de primitori si, in felul lor, optimisti. Din pacate, cei care s-au incapatanat sa nu plece in Ungaria sau Germania, stau impietriti de simtirea vremurilor si nu stiu CE si CUM sa faca pentru ca orasul / regiunea lor sa redevina "fruncea tarii".
Pe blogul lui Dan-Adrian Caramidaru, cel despre care va ziceam la inceput, am citit doua texte foarte bine scrise (aici si aici), despre conditia banateanului in 2010. Pentru ca nu mai vrea sa se lamenteze, romanul nostru strange impresii despre Banat si ce ar trebui facut ca lucrurile sa se schimbe - ca si cum asta ar fi posibil...
clic pe foto pentru galerie
La Timisoara am fost in 2008 si va spun, daca cumva n-am mai facut-o, ca mi s-a rupt inima de orasul ala, de oamenii de acolo. Parea un loc abandonat, uitat de guvernul Romaniei, parasit de nemtii care traisera si influentasera viata celor de acolo, plin de tigani, de ruine proiectate la Viena, cu drumuri ingrozitor de proaste (Arad - Timisoara si Timisoara - Lugoj sunt doua nenorociri de trasee!), dar cu oameni suprinzatori de calzi si amabili, de primitori si, in felul lor, optimisti. Din pacate, cei care s-au incapatanat sa nu plece in Ungaria sau Germania, stau impietriti de simtirea vremurilor si nu stiu CE si CUM sa faca pentru ca orasul / regiunea lor sa redevina "fruncea tarii".
Pe blogul lui Dan-Adrian Caramidaru, cel despre care va ziceam la inceput, am citit doua texte foarte bine scrise (aici si aici), despre conditia banateanului in 2010. Pentru ca nu mai vrea sa se lamenteze, romanul nostru strange impresii despre Banat si ce ar trebui facut ca lucrurile sa se schimbe - ca si cum asta ar fi posibil...
Din placa turnantă a unui stat mare, puternic și bogat, Banatul a ajuns periferia jegoasă a unei țări în care, de cel puțin 20 de ani, bunul simț, rațiunea și normalitatea umblă în zdrențe și se pitesc pe la colțuri. Inclusiv votul masiv pro-Băsescu din județul Timiș dovedește asta. (Dan-Adrian Caramidaru)
clic pe foto pentru galerie
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii