Reverserings-Høyre
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
AM O LENE DE MA DOARE
Andrei Gheorghe cita, in seara asta, un ilustru necunoscut din politica damboviteana care a spus - culmea, nu?- o fraza care ne defineste, cred la randu-mi: "Romanii vor sa salveze Romania, mai degraba decat blocul in care locuiesc...".
De cateva saptamani (luni, oare?) sunt bolnav. Unii nu cred asta, insa eu, care am credinta sincera ca ma cunosc cel mai bine, stiu prea bine... O rotita din mine s-a tocit sau chiar s-a rupt de-a dreptul. Pur si simplu sunt de nerecunoscut intr-o privinta in care, credeam eu, eram "un motor regional": harnicia. Asadar, am devenit, nici mai mult nici mai putin decat un lenes. Cheful meu legendar - exasperant, cateodata- de a face treburi prin casa trece printr-o criza severa, din care mi-e teama ca nu am sa ies foarte curand.
Totul a inceput in urma cu mai bine de doua luni, o data cu reintoarcerea in tara, de la Viena. Cautarea unui apartament pe care sa-l cumparam m-a sleit de orice fel de chef de viata, resursele mele de munca - aparent inepuizabile- s-au terminat in mai putin de 60 de zile. Ma simt obosit si coplesit de toate cate or sa mai vina... Am impresia ca stau pe varful icebergului si pipai cu harponul gheata de sub mine.
La ziar lucrurile s-au cam imputit (pardon!) de cand facem 40 de pagini, "casa noua" ma asteapta sa o repar, iar putinul timp dedicat familiei il impart intre calculator si televizor, doua dispozitive pe care le urasc in mod egal, fara discrimare.
De cateva saptamani (luni, oare?) sunt bolnav. Unii nu cred asta, insa eu, care am credinta sincera ca ma cunosc cel mai bine, stiu prea bine... O rotita din mine s-a tocit sau chiar s-a rupt de-a dreptul. Pur si simplu sunt de nerecunoscut intr-o privinta in care, credeam eu, eram "un motor regional": harnicia. Asadar, am devenit, nici mai mult nici mai putin decat un lenes. Cheful meu legendar - exasperant, cateodata- de a face treburi prin casa trece printr-o criza severa, din care mi-e teama ca nu am sa ies foarte curand.
Totul a inceput in urma cu mai bine de doua luni, o data cu reintoarcerea in tara, de la Viena. Cautarea unui apartament pe care sa-l cumparam m-a sleit de orice fel de chef de viata, resursele mele de munca - aparent inepuizabile- s-au terminat in mai putin de 60 de zile. Ma simt obosit si coplesit de toate cate or sa mai vina... Am impresia ca stau pe varful icebergului si pipai cu harponul gheata de sub mine.
La ziar lucrurile s-au cam imputit (pardon!) de cand facem 40 de pagini, "casa noua" ma asteapta sa o repar, iar putinul timp dedicat familiei il impart intre calculator si televizor, doua dispozitive pe care le urasc in mod egal, fara discrimare.
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii