Cum am simțit meciul de rugby Steaua - Dinamo

Pe Ghencea, un stadion intim după câte mingi ajung prin tribune / copaci, s-a disputat de dimineață meciul de rugby Steaua - Dinamo (Liga Kaufland), derby câștigat în ultimele minute cu 17 - 12 de către gazde. Pot spune prea puține despre calitatea jocului sau tehnicile folosite de ambele echipe - prefer să vă relatez cum am SIMȚIT această partidă.

Cred că am tresărit de pe scaun și am făcut grimase de „Aoleu, maică!” de cel puțin 30 de ori, oridecâteori sportivii păreau că gata, nu se mari ridică din iarbă... Am simțit în plexul solar plescăiturile piepturilor transpirate ale jucătorilor când se zdrobeau regulamentar, mă ustura pe mine ceafa din cauza palmelor date / luate în teren, am simțit toate crampoanele din fața celui picat, urechile rupte și pansate în grabă de doctor, grămezile (dez)ordonate care, în ochii neștiutorilor, par un caft generalizat în spatele blocului.

Din când în când, vecinii de tribună strigau „Haide bă, ridică-te!” sau „Hai viteză!!!!”, în timp ce antrenorul Stelei făcea 13-14 pe lângă noi și răcnea indicații într-o limbă necunoscută mie.

Mă uitam la fiecare 5 minute în jur să iau pulsul tribunei, așa cum te uiți la ceilalți pasageri când avionul trece printr-o zonă cu turbulențe - întrebam cu privirea „E nasol sau așa se face?” - mă linișteam când îi vedeam pe ceilalți că-și spărgeau liniștiti semințele și urmăreau nestingheriți meciul.

Fluier final. Bucurie maximă în echipa stelistă, la fel și în tribune. Răsuflu ușurat că n-a fost nimeni scos cu targa și-mi zic „Bine că n-a fost și Nico cu mine!” 😁. Fanii fac fotografii cu jucătorii preferați, adversarii din teren își strâng frățește mâinile și se felicită pentru un derby reușit. Mă „pozez” și eu cu jucătorul meciului (Eseria Komainaisoro / Steaua) și mă gândesc cum să fac să ajung mâine la Rapid - Timișoara. 🤔

Mulțumesc pentru invitație, Mihai Duta! 👍