România Educată din pix

Mi-am rupt din timp câteva minute să răsfoiesc „România Educată”. Chiar dacă documentul are 137 de pagini, n-am reușit să trec dincolo de pagina 35. Tonul acestor rânduri este atât de patetic și de idealist, scris în cea mai ”dulce” limbă de lemn, încât devine greu de digerat chiar și pentru cei care îl lecturează din... curiozitate.

Nu pot decât să-mi imaginez cu ce scârbă (justificată de „realitatea din teren”) citește un profesor următorul pasaj, scris la timpul prezent, ca și cum așa stau DEJA lucrurile:

„Sistemul este echitabil și de calitate, pune copilul în centrul procesului educațional (1) și are ca angajați profesioniști bine pregătiți (2) și proactivi (3), buni practicieni, familiarizați cu teoriile psihopedagogice moderne (4). Scopul central al sistemului este educarea și sprijinirea dezvoltării personale și profesionale a unor copii fericiți (5), autonomi și sănătoși, pregătiți pentru societatea secolului al XXI-lea (6). Sistemul se bazează pe o colaborare permanentă cu părinții, familia fiind un partener (7) în formarea și în educarea copiilor.”

(1) O minciună mai mare nici că puteau să spună cei care l-au redactat. Nicăieri în România elevul nu este motivul pentru care există școli, sistem educațional, ci interesul statului de a avea forță de muncă pregătită, respectul arătat în școli fiind, de obicei, unidirecțional: față de profesori.

(2) Cum se asigură statul că angajații săi sunt bine pregătiți? Îi remunerează mai prost decât orice alt sector bugetar, îi lipsește de materiale didactice relevante pentru anul 2023, le permite să intre în sistem „pe pile”, nu verifică dacă munca lor este utilă sau nu societății, în general... îi cam lasă să se descurce cum or putea.

(3) Mda. Proactiv. Un cuvânt atât de mare pentru o leafă atât de mică.

(4) Pun pariu că nici un profesor nu înțelege sintagma „teoriile psihopedagogice moderne” atunci când ei își bat capul cu delicvența juvenilă, cu abandonul școlar, cu lipsa oricărui interes pentru tot ce se predă la școală.

(5) Grețos „interesul” statului de a face individul... fericit. Parcă era ceva cu educația în titlu. (Pentru-nviorare / Faceti cativa pasi / Radeti la comanda: / 'Inainte mars !')

(6) Lumea românească în secolul XXI are ALTE nevoi decât lumea... franțuzească, de exemplu, sau cea din Japonia. Îi pregătește cu adevărat școală românească pe viitorii muncitori din România secolului XXI? Știe ea care sunt provocările acestui secol și cum să se asigure, prin profesorii ăștia „bine pregătiți” pe care-i are la dispoziție, că elevii de azi se vor descurca onorabil pe piața muncii de peste 5 - 10 ani?

(7) Colaborarea dintre școală și familia elevilor tinde spre zero. Cele două părți (profesori și părinți) rareori știu cum să comunice eficient unii cu alții pentru ca elevii să beneficieze real de această colaborare.

Iată, doar într-un singur pasaj, câte aberații. Nici nu mă mir că profesorii nu au citit așa ceva.

De ce n-au protestat profesorii atunci, când a apărut documentul? Pentru că sunt români și trăiesc în România - locul unde cu toții suntem asaltat de imbecilități cotidiene, că le pierdem numărul. Dacă ar fi să protestăm la fiecare știre / document / act normativ emanat de eminențele cenușii de la putere, am sta numai în Piața Victoriei (și n-am mai avea timp să ne îngrijim și de fericirea personală, vezi punctul 5).