Există compensație între indivizi?

Într-un video pe FB, un om de afaceri se plânge că angajații au mereu probleme personale și lipsesc de la muncă, iar la sfârșitul lunii se așteptă ca salariul să fie 100%, exact ca al colegilor care nu au lipsit.

Interesantă perspectiva, dar cam îngustă. Există, în relațiile inter-umane (fie ele și de muncă), conceptul de COMPENSAȚIE? Adică, azi CER un favor, mâine OFER ceva în plus ca să MĂ ACHIT de datoria de ieri? De exemplu, dacă azi iau câteva ore / o zi liberă de la serviciu (pentru că a apărut o problemă care nu poate fi amânată), e clar că sunt DATOR față de firmă. Ce datorez? Niște ore de muncă, eventual o sumă de bani sau... altceva?

Dacă este agreat conceptul de COMPENSAȚIE între angajat / angajator, atunci DATORIA se stinge ușor: știu că săptămâna asta am muncit cu o zi mai puțin decât colegii mei, sunt dator o zi de muncă (ca să pot să-mi iau salariul întreg).

Acum vine partea cărora mi se pare că multora le scapă: e necesar mereu să plătim cu O ALTĂ ZI DE MUNCĂ (mai ales că uneori nu e fezabil - tu iei joia liberă și vii sâmbătă când e închisă firma)? Dacă am beneficiat de o zi liberă (plătită), poate muncesc mai mult sau mai bine, poate apreciez că mi-am putut rezolva problemele și sunt mai eficient (fac vânzări mai bune sau produc 20 de șaibe în plus pe zi, sunt mai entuziast la muncă tocmai pentru că AM GĂSIT ÎNȚELEGERE din partea managementului). Nu ne plătim mereu datoriile cu aceeași monedă, dar, dacă există în mintea omului principiul COMPENSAȚIEI, nimeni nu rămâne... dator.

Problema intervine atunci când vrei să fii mereu „la primire”. Sau când crezi că problemele tale sunt mai „problematice” decât ale altora și nu consideri că ești dator cuiva (mentalitate care apare deopotrivă la angajați / angajatori). Atunci, orice ai face, COMPENSAȚIA nu funcționează pentru că unul rămâne în ochii altuia mereu dator! 🙂

Așa cred că ar trebui să funcționeze conceptul de COMPENSAȚIE și între indivizi. Îmi împrumuți mașina? Ți-o aduc spălată (sau cu rezervorul plin). Mă împrumuți cu niște bani? Te împrumut și eu când pot sau, dacă nu pot, poate te ajut să culegi merele din livadă fără plată. Dacă soția face mâncare, duc și eu gunoiul. COMPENSAȚIA (sau TROCUL) nu presupune să plătești cu aceeași monedă, ci să te achiți de datorie (fiecare în „moneda” pe care-o are la dispoziție).

Personal, dacă am ajutat pe cineva și am considerat că i-am făcut un favor, nu m-am așteptat niciodată să-mi întoarcă FIX favorul făcut, dar m-am așteptat ca, la nevoie, să fiu ajutat (cu altceva) de către persoana ajutată. Știu, ar fi trebuit să-l ajut dezinteresat, dar cred că puțini sunt în postura (morală, financiară) să acționeze așa și, dacă e să fim sinceri cu noi înșine, ajutorul acordat e un CREDIT pe care sperăm că-l avem la persoana respectivă.