Text Widget

perfect strangers

perfect strangers
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)

Prin casa

Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile

Search!

toma

toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...

Gânduri

Unordered List

Cum m-am lecuit de recilat

 


Azi am zis să duc sacul de sticle, pet-uri și „canete” (așa le zice colegul meu Viking-ul dozelor de bere) la aparatul de reciclat la cel mai apropiat Mega. Am așteptat destul de mult momentul ăsta și sincer mi-a fost frică să le iau într-una din dimineți în drum spre serviciu, ca să nu rămân cu ele. Aveam să aflu că temerile mele erau reale.

M-am dus duminică pe la 10 dimineata, „pe răcoare”, la magazin. Erau două persoane în fața mea. Tot apăreau probleme la aparat. Apoi, a rămas fără hârtia pe care se printează bonul, a încercat femeia care-i la paza să-l repare, am intervenit și eu să o ajut - degeaba, tot apăreau mesaje de eroare (așa am văzut că aparatul rulează un Linux Ubuntu 20.04 LTS, în mod kiosk). Lumea era tot mai agitată, au început să țipe („ele”, mai ales) și să facă ca toți dracii. Am luat sacul și-am plecat la alt Mega. Ajuns acolo, aparatul nu primea niciun fel de sticlă. Mi-a zis de la casă, cu lipsă totală de interes, că e stricat. Un nene cu două sacoșe de pet-uri i-a înjurat și-a plecat. M-am dus la un al treilea Mega - aparatul era plin, angajații se chinuiau să-l repare, o coadă de vreo 5 persoane. Pentru că Auchan era aproape, am zis să-mi încerc norocul acolo. În parcarea de la hypermarketul din Crângași erau 2 aparate și o coadă destul de mare (unii veniseră chiar cu căruciorul de sticle). Am reușit să iau cei 11 lei (după vreo oră și mai bine de „plimbat” prin cartier).

„Hora reciclării” se cheamă panarama asta de inițiativă ecologică a guvernului. Adică, ei îți iau 0,50 lei la fiecare sticlă / pet / doză de băutură atunci când cumperi produsul. Apoi, dacă nu-i vrei înapoi, arunci sticla pe stradă (așa cum a făcut un moș în fața mea după ce a terminat de băut apa și-a aruncat-o pe spațiul verde - „Vedeți că v-a căzut ceva”, i-am zis - „Nu, c-o iau oamenii ăstia care-adună sticle” - „Pot s-o ia și de la coșul de gunoi” a fost replica mea - l-a durut în cur) sau, dacă vrei banii înapoi pe „garanție” (așa era și pe vremea lui Ceașcă) te duci frumos la automat și-ți dau ei banii înapoi. Simplu, nu? Ei bine, nu prea - la automate trebuie să aștepți la cozi (mereu), de multe ori se strică (mai mereu), ba nu au hârtie, ba e plin, ba una, ba alta - și nici n-ai cu cine să te cerți. Deci, guvernul îți ia banii (0,5 lei), dar când e vorba să ți-i dea înapoi când recilezi poate ți-i da, poate nu... Nu mă mira.

Oricum, eu m-am lecuit de reciclat - încerc să nu mai cumpăr băuturi / sticle cu chestii lichide în ele sau dacă le cumpăr, le fac cadou ăstora din guvern 0,50 lei.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

Ad Code

Responsive Advertisement