Ganduri - Mai 2024

Stoicii zic că viața trebuie trăită cu gândul că într-o zi o să mori (și e cu cap să n-o irosești). „Memento Mori” - adu-ți aminte că vei muri - ar trebui să fie cel mai bun motiv pentru care să folosești cât mai eficient timpul care ți-a mai rămas (puțin, mult). E și asta o abordare, nu zic nu, însă mi se pare că asta nu e o viață asumată și trăită așa cum vrei tu, ci seamănă foarte mult cu conceptul ăla din marketing ”the fear of missing out” - care te împinge să cumperi ACUM ca să nu cumva să pierzi reducerea (care de multe ori e doar o minciună). „Trăiește acum, mâine s-ar putea să fie prea tărziu” - cel mai prost motiv pentru a respira.

***

În cartier schimbă țevile vechi de ceva vreme. Au ajuns și în fața scării noastre. Să fie vreo coincidență cu faptul că avem apă caldă o săptămână da, două nu?

***

Mâncare fake, știri fake, sentimente fake. Mai nou, muzica fake a pus stăpânire pe algoritmul Youtube. Vrei să asculți Elton Jhon, Mariah Carey sau Bon Jovi? Poftim niște compilații cu melodii mega-celebre cântate de niște nimeni cu pretenții de Sting sau Bono. Oricum nu fac diferența între original și copie și nici nu prea sunt interesați de asta, atâta timp cât ascultă... hituri! Motivul? Traficul și banii. Bleah...

***

Foarte multă violență în spațiul public, recent. Un băiat de 16 ani și unul de 20 au omorât cu bâtele un bărbat de 46 de ani „ziua în amiaza mare” în Piața Crângași. Cum a reacționat societatea / guvernul? „Ei, au avut ei ceva de împărțit...”. :( Premierul slovac a fost împușcat de 5 ori pe stradă, în Franța un traficant de droguri a fost scos din mașina penitenciarului de către „oamenii lui” care-au omorât doi polițiști cu arme automate. Și astea toate s-au întâmplat în doar două zile... Wow!

***

Despre viața ta, viața pe care singur ți-o conduci de la zero, de la început - cum îți vei folosi darurile primite? Ce decizii vei lua? Vei trăi din inerție sau îți vei urma pasiunile? Vei urma dogma sau vei fi original? Vei alege o viață ușoară sau o viață cu sens? Vei ceda când vei fi criticat sau îți vei urma convingerile? Vei încerca să ieși din încurcătură când greșești sau îți vei cere scuze. Îți vei păzi inima împotriva refuzului sau vei acționa atunci când te îndrăgostești? Vei căuta mereu să fii în siguranță sau vei risca? Când treburile nu merg cum trebuie, vei renunța sau nu? Vei fi un cinic sau un creator? Vei fi „deștept” (pe seama altora) sau vei fi blând? (Jeff Bezos)

***

Citesc din Filocalia XI și caut să găsesc ce înțeleg creștinii prin „smerenie”. Dau de pasajele astea:

• Omul progresează în cunoaşterea sa şi a lumii, dar progresează într-un indefinit al cărui capăt nu-l poate ajunge, însă care închide pe de altă parte gîndurile şi simţirile lui mereu în acelaşi plan nesatisfăcător.
• Smerenia =  condiţia iubirii de Dumnezeu şi de oameni
• Smereniei i se opune cu deosebire slava deşartă, care îl lasă pe om preocupat de sine în mod egoist.
• Prin smerenie omul ajunge de vede sinea sa reală, curăţită de straturile de opacitate, de întuneric, aşezate pe ea
• Calea smereniei: ,,Cine sînt eu? Pămînt şi cenuse" (Fac. 18, 27)
• Smerenia dă totdeauna altuia întietate. Cel mai bun îl socoteşte pe altul mai bun.
• A cere milă mare dela Dumnezeu înseamnă a nu te simţi capabil să ajungi prin tine la această stare înaltă. Înseamnă a cere o dulceaţă care te fericeşte în primul rînd pe tine însuţi. Înseamnă smerenie, dar şi dragoste de alţii (contrar lui Nietzsche, care dispreţuia pe creştini că cer mila lui Dumnezeu).

Din păcate, mulți înțeleg smerenia altfel decât o citesc eu în cărțile religioase. Mai bine zis, suferă de-o falsă smerenie (o smerenie publică, băgată pe gât păcătoșilor, celor care nu sunt capabili să fie smeriți - deci, numai buni de „judecat” de către cei care se cred smeriți). Dar am cunoscut oameni (apropiați) care mi-au arătat că ițele care ne leagă unii de alții sunt pe cât de puțin vizibile, pe atât de puternice. 

Dacă am avea ochi și minte și pentru a înțelege că nimeni nu e singur și că ajutorul vine din toate părțile (chiar dacă te simți însingurat), viața noastră ar fi mult mai liniștită și lipsită de angoase cotidiene. „De mine cine-o să aibă grijă când n-o să mai pot să am singur?”, zicea un văr, relativ tânăr. Și m-am gândit că grija altora se manifestă în multe feluri, doar s-o vedem și s-o recunoaștem noi.

***