Singur pe lume

Domnul Vizurescu își aprinse o țigară și ieși pe balconul apartamentului. Se aplecă peste balustradă și căută cu privirea luna. Nu ieșise dintre nori, doar un bec uitat aprins în blocul de vizavi lumina strada. Era spre 3 dimineața și nu, nu fusese doar un vis că nu mai încasase un salariu de două luni. În timp ce tutunul își găsea drumul către plămâni, domnul Vizurescu gândea așa:

„Sunt mai multe tipuri de oameni care nu te ajută când rămâi fără job / bani:

- cei care (doar) te compătimesc

- cei care se bucură în sinea lor că ai ajuns și tu jos

- cei care s-au chinuit să aibă un job si te încurajează să te chinui și tu, să vezi cum e

- cei care au reușit în viață (cu sau fără relații) și care îți explică, pe pași, cum poți și tu (în teorie)

- cei care te-ar ajuta, dar le e frica să nu-i dezamăgești (din nou?)

- cei care vor doar să te judece și să-ți arate că greșești

- cei care nu află niciodată ce probleme ai pentru că vorbesc doar despre ei

- cei care „nu au nici ei” cu ce să te ajute

- cei care „nu știu dom'ne de ce te plângi, MIE îmi merge bine...”

- cei care îți promit „marea cu sarea” și nu mai dai de ei cu lunile la telefon

- cei care (doar) țin registre contabile cu cine a ajutat pe cine de-a lungul timpului

- cei care te-ar ajuta, dar sunt ocupați

- cei care îți servesc citate motivaționale și-ți spun să ai o atitudine pozitivă

- cei care îți spun „ajută-te singur”

... și-or mai fi și alții.”