Despre taximetrie, în general (arhiva Din Taxi)

În seara asta nu pun o poveste, pun câteva constatări aflate “on the hard way”.

Data viitoare când vă vine să înjurați un taximetrist (nu contează prea mult că-i din Drumul Taberei sau de pe Champs Elysees) pentru ceva - de cele mai multe ori pentru că v-a luat pe o rută ocolitoare și, deci, v-a cerut mai mulți bani, gândiți-vă că omul ăla e „pe stradă” de la 5-6 dimineața, că poate nu s-a dat jos din mașină decât o singură dată, când s-a dus să se pișe, că poate a mâncat un pachet de biscuiți toată ziua, că a mai avut vreo 30 de clienți înaintea voastră cărora a trebuit să le zâmbească și să le ureze „o zi frumoasă”, chiar dacă a fost o cursa de 3 lei sau de 100 lei, că poate e începător și nu știe chiar toate ulițele și străduțele pe care locuiți voi de când v-ați născut, că a trebuit să aerisească mașina după ce s-a dat jos un nespălat înaintea voastră, că poate nu-și mai simte picioarele de la atâta dans pe ambreiaj / accelerație / frână, că trebuie să fie atent ca in cele 12 (sau mai multe) ore de condus să nu dea cu mașina peste cineva sau ceva, că tot ce face - viteză, parcare neregulamentară, mutatul de pe o bandă pe alta - nu le face pentru el, ci pentru clientul din mașina lui…

Foto: Cătălin Tudosă / Portsmouth

(13 noiembrie 2012)