Despre binefacerile bibliotecii județene de cartier

În urmă cu nu foarte mulți ani,  începusem să dezvolt un obicei: cumpăram cărți o dată la câteva luni. Făceam o comandă pentru toți cititorii familiei și, pentru că sunt un zgârcit și jumătate (habar n-am de unde m-am procopsit și cu asta!), comandam doar atâtea încât suma finală să fie suficient de mare (de obicei, undeva peste 100 lei) pentru a evita să plătesc taxa de livrare. Doar că, de când prețul alimentelor de bază a ajuns să rivalizeze cu cel al cărților, apetitul meu pentru cultură s-a mai domolit, confesiunile lui Marcus Aurelius pierzând tot mai mult teren în fața unei bucăți de telemea de oaie no-name.

Soluția pare să vină de la Biblioteca Județeană unde, chiar dacă în ultimii cinci ani primăria n-a mai investit nimic (după spusele bibliotecarei), tot mai găsești ceva cultură de împrumut. Așa stând lucrurile, zilele trecute, după ce am rezistat impulsului de-a achiziționa o carte scrisă de Kurt Vonnegut (care costa, în funcție de ce magazin online accesai, 17 sau 35 lei), m-am decis să verific dacă filiala locală a bibliotecii nu o avea în catalog. Nu, n-o avea, dar avea o altă colecție de povestiri pe care, cu modicul preț de zero lei, m-am bucurat s-o aduc acasă și, după ce-am terminat-o, nu mi-am mai pus problema „acum ce fac cu ea?”. Simplu! O returnez. 😜

Kurt Vonnegut - „Retrospectivă asupra Armaghedonului” (cu desene ale autorului) / Ed. Humanitas, 2010

✅ Frica se poate transmite și la oamenii care nu au de ce să se teamă.

✅ Toți au motive să fie indiferenți... Asta e ultima apărare. Indiferența sau sinuciderea.

✅ Asta e una dintre bucuriile pierderii unui război. Îți predai, pe lângă resurse, și vina, și intri în rândul oamenilor mărunți și inocenți.

✅ Cred că este un tâmpit cel care împrumută o carte în loc s-o cumpere sau care le împrumută altora cărți.