"doar proştii nu-şi schimbă părerile"

Cu Cristina Bazavan am avut o discuţie "hot", la un moment dat, pe blogul ei de la Tabu, când am crezut că, să oferi un intership pentru un tânăr care să-ţi facă treburile murdare (să-ţi scoată ore de interviuri de pe reportofon, printre altele), e pur şi simplu... sclavie modernă. A trecut timpul, m-am mai întâlnit cu ea (face à face), am mai citit câte ceva din munca ei, apoi a plecat de la "Tabu" şi a devenit "doar" Cristina Bazavan (ooo, dar prin câte locuri n-a ajuns, cu câţi oameni interesanţi n-a vorbit, câte texte foarte bine scrise n-au ajuns pe blogul ei şi în mintea mea). Spun "doar" pentru că este poate cel mai bun exemplu că poţi să freelancereşti ŞI în presă, că poţi să devii un brand, că există viaţă şi după redacţie. Cât priveşte ideea de internship (neplătit) aceasta s-a mai nuanţat în mintea mea - Petrica Tanase a avut grijă să-mi deschidă ochii şi să-mi arate că există şi situaţii în care AI DA TU BANI să înveţi de pe urma celor mai buni. Şi da, în 2012, o spun, Cristina e printre cei mai buni.