Frigir navn på drapssiktet
Acum 20 de minute
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
amintiri cu SMURD...
Sunt pieton. "Ştefan cel Mare" la oră de vârf. Mulţumit că nu mi-am luat de dimineaţă maşina, mă uit la traficul care se târâie. O sirenă de ambulanţă îmi distrage atenţia. Îmi zic că iar se grăbeşte vreunul să se ducă cu băieţii, la bere, şi-are nevoie de "verde". Pufăi, atotştiutor... Urmăresc, totuşi, evenimentul în desfăşurare. Mi se înmoaie picioarele, instant: prin parbrizul autospecialei SMURD, ieşită dintr-un nor de praf iţit de pe linia tramvaiului, văd trei siluete - două roşii, una albă. Doi tineri (30 - 35 ani) se grăbesc să salveze o viaţă de înger; un copil de câteva zile e ţinut strâns la piept, părinteşte, de către un brancardier. Mă bântuie şi-acum, când aud o sirenă în trafic, imaginea bebuşului care goneşte printre maşini, gropi, semafoare, adulţi, către cea mai apropiată sursă de viaţă... Îmi zic că "e pe mâini bune" dacă-i într-o maşină roşie!
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii