Text Widget

perfect strangers

perfect strangers
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)

Prin casa

Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile

Search!

toma

toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...

Gânduri

Unordered List

sclavii vedetelor din presa

UPDATE: Vezi la finalul articolului...

* * * * * * * * *

Desi sclavia a fost abolita in Principatele Romane prin anii 1845 - 1855, unii considera ca le-ar prinde bine un ajutor pe care sa nu-l plateasca pentru munca prestata, ba mai mult, daca se poate ca negrul sa-i fie si recunoscator, cu atat mai bine...

O stire ceva mai veche, dar care merita punctata, are ca varianta scurta urmatorul enunt: Cristina Bazavan isi cauta "intern". Adica, un asistent redactor sef. Adica, un baiat / fata care sa faca treburile mai putin placute, de rutina, ale meseriei de jurnalist. Nu, nu e vorba de o secretara, cum gresit ati gandit...



Daca sclavul inghite in sec la partea cu "nu e platit", afla mai departe cum este, totusi, recompensat...



Mi-a ramas mintea la "acces la informatii despre media ca business la un nivel la care n-ar avea cum ajunge prea curind". Sau "n-ar avea CUM SA ajunga prea curand"? Sau "n-ar putea ajunge prea curand?" Cine mai stie...



... si la final, ramanem prieteni. :)

Repet ce i-am scris si Cristinei, pe blog: "cea mai injositoare munca este cea neplatita!". Mi-a marturisit sentimentul ei "ca oamenii nu reusesc sa faca lucruri bune, pt ca dau peste unii ca tine" (ca mine, n.m.). Adica noi, toti astia care luam salarii, nu facem lucruri bune? Pentru ca luam bani pentru munca noastra?

Oricum, daca dupa ce terminati de citit articolul asta va bate gandul sa munciti ca "intern", dati-mi un mail inainte; nu am notorietatea (si nici experienta, ori expertiza Cristinei), dar cred ca pot oferi si eu "o experienta intensa" despre munca de editor-foto. Nu va speriati, nu veti avea mult de lucru: maxim 10 foldere cu tot felul de fotbalisti din liga a III-a de arhivat / pe zi (cu Sexy-braileanca sau Alina Plugaru nu va bateti capul, le fac eu...), cel mult 12 ore de stat la munca si sa-mi raspundeti la mail-uri (si la telefon, doar daca suna aia de la banca sau de la leasing). In afara de "experienta intensa" plusez si va dau si o pizza + bere la sfarsitul saptamanii. Ei, parca suna mai bine, nu?

Oare CTP are pe cineva sa-i scrie "dupa dictare" din pasiune? Dar lui Cristoiu, ii raspunde cineva la mail-uri pentru ca e fan Cristoiu? Dar lui Tuca cine i-o duce servieta pe scari, doar pentru ca vrea sa invete sa scrie articole?

UPDATE: Pentru ca dna Bazavan nu suporta criticile directe, am primit un comentariu adresat ei, care nu a fost aprobat (ca de altfel si ultimul meu comentariu!). Il redau aici, poate cineva are de invatat din el...

„Chestiile foarte misto“ le-am invatat muncind, la inceput de meserie, pe bani foarte putini, dar m-am spetit pentru articolele mele, pentru informatiile aflate, mi-a aparut numele intr-un ziar si pe un articol facut de mine: mers pe teren, luat interviu, scos interviu si paginat interviu. Erau bani putini, dar munceam cu placere, pentru ca nu eram sclavul nimanui, poate doar al ziarului, dar asta inseamna sa faci meseria de jurnalist. Dupa doi ani, au venit si banii. Am invatat sa scriu, sa fac interviuri mai bune, sa gasesc subiecte. Nu inteleg un lucru la doamna Cristina Bazavan, jurnalist cu vechime, de ce are nevoie de cineva sa ii scoata interviurile. Cea mai mare placere a mea, ca jurnalist, e placerea de a sta fata in fata cu omul respectiv, de a povesti, cu reportofonul in fata. Stiu ca apoi ajung in redactie si scot 30.000 de semne si poate stau o zi intreaga sa transcriu interviul, dar asta face parte din munca mea. Si nu e o satisfactie mai mare sa iti duci treaba pana la capat. Un mare regizor de film mi-a spus la un moment dat: "Nu era mai usor daca iti raspundeam la intrebari pe email?" I-am raspuns: "Si atunci care mai era munca mea?" Un sfat pentru doamna Bazavan: daca tot sunteti jurnalist, va rog sa va faceti treaba pana la capat si daca aveti de gand sa ajutati un biet tanar care aspira la meseria de jurnalist, va rog sa o faceti cu cele mai bune intentii, nu punandu-l sa va faca treaba, pe post de sclav neplatit. Si tare mi-as dori sa apreciati mai mult meseria de jurnalist, nu sa o tratati superficial si cu un vocabular care nu va face cinste.

...un jurnalist de meserie

Trimiteți un comentariu

4 Comentarii

Liviu Drugă a spus…
Misto scris si cu dreptate! :)
Marius Paun a spus…
Bine spus Alex, felicitari pt. articol.Stiam ca sunt oameni care te fac sa crezi ca iti castigi fiecare leu primit ca si salariu cu varf si indesat insa nu mi-am inchipuit ca cineva poate incerca sa exploateze un om in felul asta . Ar trebui sa fie considerata infractiune tentativa asta si pedepsita ca atare.
Fig a spus…
Pe scurt: Om salariat, caut fraier sa faca pe gratis ce nu-mi place mie sa fac. Super oferta.
viorel a spus…
Dar Cristina Bazavan asta nu-i chiar proasta. Prosti sunt aia care si raspund la astfel de tzepe. Sunt curios cati s-or strange.

Ad Code

Responsive Advertisement