Orice as scrie in momentele astea ar fi cuvinte desalate, scoase din durerile pantecelor sau ale creierilor. Azi am aflat niste treburi care iti sunt scoase in cale o data in viata si, oricat ti le-ar povesti unul sau altul, nu le inveti decat pe propria piele. Asa ca nu ma obosesc sa va spun care-s ele; cine merita, le afla oricum... Atat... Acesta este
Toma, Tomita, Tomasito... puteti sa-l alintati cum vreti, maica-sa o sa-l strige oricum cu privirea, cu zambetul, cu gandul.
PS: Duminica, 11 iulie 2010, ora 9, Filantropia, Bucuresti, 3800 gr.
3 Comentarii