Din ciclul "Javrele si curvele in Madrid va ingroasa satrele / Noi romanii stam la rand sa umplem teatrele" (
Parazitii), am aflat - pentru a cata oara? - ca suntem un popor paradoxal: in metroul vest-european lumea se tine de poseta cand aude cateva cuvinte in romaneste, in timp ce in amfiteatrele universitatilor din aceleasi orase (sau in alte medii competitionale) sa fii roman e echivalentul admiratiei.
Incerc sa-mi aduc aminte cum e limba franceza, asa ca incerc sa intru cat mai des in vorba cu ea. Asa am ajuns pe site-ul universitatii "Blaise Pascal" din Clermont-Ferrand. Incercand sa citesc
ceva am dat peste sectiunea decernari de titluri
Doctor Honoris Causa pentru cercetatori straini. Aveam un
feeling ca printre cei trei nominalizati o sa fie... si un roman!
Rodica Pop (de la universitatea Babes-Bolyai din Cluj) era prima pe lista...
Am imbatranit si-mi pare rau... ca am chiulit de la
orele de franceza sau ca preferam sa-o luam in balon pe dna. profesoara (de-abia iesita din facultate) in loc sa invat ceva. Orice s-ar spune, acum toata lumea care n-a trait prin chilii sau bordeie stie englezeste cat sa ceara un pahar cu apa. Doar cu engleza nu poti spune ca stii limbi straine,
droit?
4 Comentarii
"n'est-ce pas?"
veuillez m'excuser monsieur, j'ai pas pu resister. :D
http://tinyurl.com/pyrr8k
iti inteleg suferinta, da' nu mai conta pe aia. use your own hands :)