Text Widget

perfect strangers

perfect strangers
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)

Prin casa

Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile

Search!

toma

toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...

Gânduri

Unordered List

românia: încalcă legea sau te omorâm!

Concluzie: încălcăm legile cum respirăm. Pe zi ce trece, creşte în noi sentimentul că putem face orice, că nimic nu ne stă în cale - nici măcar noi înşine.

Şerban Huidu a făcut un accident. Au murit trei oameni (din Logan-ul pe care l-a lovit). El şi familia lui - doi copii în spate - au fost zdruncinaţi bine, dar nu au nimic grav. Avea viteză, a depăşit pe linie continua, în curbă fără vizibilitate, carosabilul era ud (ningea), cu siguranţa pe care doar un 4x4 ţi-o dă. Şi totuşi, de ce a făcut asta Huidu? Era un şofer prost? I s-a făcut rău la volan? I s-a defectat ceva la maşină? A recidivat lovitura la cap în timp ce conducea? Era un şmecher cu jeepan? Presa n-a luat în calcul decât ultima variantă... De aşteptat, nu? Şi dacă cineva l-a şicanat pe Huidu? Vă mai aduceţi aminte cum a murit Lady Di?

Ieri ne-am întors de la Brăila, de la bunicii lui Toma. Drumul a durat... 4 ore! E mult? E imens, dacă ne gândim că Acceleratul face trei ore. Cum s-a întămplat asta? Urmează o înşiruire lungă de motive: până la Slobozia totul a fost bine (mai puţin cei 20 km de drum praf-praf de lângă oraş), când mai aveam 3 km până la intrarea pe autostradă, o cooooadă de maşini aştepta să treacă peste o linie de cale ferată care era în lucru; nimeni nu dirija pe nimeni aşa că treceau doar maşinile din sensul opus nouă (după jumătate de oră de stat în frig, cu motorul pornit, am sunat la 112 ca să vorbesc cu poliţia să le spun să trimită pe cineva să dirijeze - poliţia Călăraşi m-a informat că se ştie de situaţie - şi??? o să trimită când o să poată, la revedere!), am urmat exemplul maşinii din faţa mea şi am întors maşina pe ruta Urziceni - Bucureşti. Totul a decurs bine până am intrat pe E60. Eeee... aici bizonii au senzaţia că drumul ăsta e autostradă şi că are 2 benzi. Ei bine, n-are! Are o bandă şi una de urgenţe pe care NU AI VOIE să staţionezi, darămite să mergi pe ea (lucru arătat din când în când prin indicatoare şi prin faptul că sensurile de mers nu era delimitate cu linie continuă ci punctată - deci e permisă depăşirea). Cum acolo era un drum european, viteza maximă era de "doar" 100 kmh. Nu am mers 500m că Audi-ul din spatele meu m-a luat la flash-uri (deşi eu mergeam deja cu 110 kmh). Bineînţeles că dacă vroia să meargă mai repede, Audi-ul putea depăşi PE SENSUL CELĂLALT de mers, cum e şi normal şi cum indică chiar şi marcajul. La un moment dat, o altă maşină a venit în viteză pe banda de urgenţă (în dreapta mea) şi a mers paralel cu mine şi şoferul a început claxoneze şi să mă injure... la 100 kmh! Atunci am realizat că dacă respect legea, risc să murim cu toţii. Mi-am adus aminte de dictonul latin "si fueris Romae, Romano vivito more" şi am ... mers pe banda de urgenţă! Dar iată-mă, viu, scriind acest text!

Pentru cei care l-au băgat deja în închisoare pe Huidu (TOŢI ceilalţi implicaţi în accident sunt nevinovaţi, singurul responsabil este şoferul) propun o temă de introspecţie: ca şoferi în România, de câte ori încălcaţi legea la un drum mai mare de 100km ? De câte ori mergeţi cu 80 kmh pe un sector de 50 kmh (pentru că ceilalţi merg repede, pentru că v-aţi târât pe stradă datorită ambuteiajelor şi acum aţi prins o bucată liberă)? Bineînţeles, şoferul e suveran pe maşina lui. Sau nu? Sau e parte dintr-un ceva mai mare care se cheamă "trafic", sau "societate"?
Şi dacă face parte din ceva mai mare, poate fi făcut responsabil pentru TOT ce face? Eu cred că nu. Dacă nu trăiţi în pădure, aţi aflat deja că NU sunteţi liberi să faceţi ce vreţi.

Probabil nu suntem atenţi la ce ni se întâmplă sau ne-am dezvoltat un sistem imunitar împotriva ilegalităţilor, a dobitociilor de tot felul şi a nedreptăţilor de zi cu zi, că altfel nu-mi explic cum de NIMENI nu se plânge de nimic în ţara asta... Sau poate suntem pragmatici (a se citi resemnaţi) şi am observat că plânsul n-a rezolvat nimic niciodată.

Addenda. Lista vinovaţilor ar putea cuprinde: poliţia (în afară de amenzi pentru viteză, mai fac atceva? eu văd că nu fac nimic CÂND EU GREŞESC, nu-i văd restabilind ordinea LEGALĂ a lucrurilor şi de-asta am eu de suferit - trebuie să trăiesc printre nişte animale cu sau fără volan care nu se sfiiesc să mă agreseze în toate felurile pe mine, cel care încerc să respect legea); administraţiile statului de tot felul (pentru că nu fac reguli clare, pentru că nu fac o infrastructură fără cusur, pentru că sunt primii care încalcă legea); eu (cu voia dumneavoastră, la final, pentru că mă încăpăţânez să nu fiu ca cei de mai sus, dar nici nu mă mut într-o ţară unde poliţia IMPUNE legea când e chemată).

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

Ad Code

Responsive Advertisement