(în sfârșit) mi-am luat laptop!

Nu-mi aduc aminte când mi-am dorit prima oară un laptop. Poate nici nu a fost vreo ocazie specială, poate a fost de prima oară când am pus mâna pe unul. Tot ce știu e că au trecut cel puțin trei ani (uau!) de când am început să caut bani pentru a-mi cumpăra așa ceva. Inițial, m-aș fi mulțumit cu cel mai prost, cel mai urăt și mai vechi laptop. Apoi, mi-am zis că dacă tot e să-mi iau unul măcar să fie cât mai dotat, să mă țină cât mai mult și să înlocuiască desktop-ul. Totuși, niciodată nu m-am gândit că o să-mi cumpăr unul... second hand.

Pe scurt, povestea laptopului de pe care scriu acest post, e simplă: am citit pe un blog cum cineva și-a cumpărat două calculatoare sh la niște prețuri fooooarte mici, apoi mi-a venit ideea să caut un laptop sh, am găsit un site care vinde așa ceva, banii erau pregătiți și... asta a fost - m-am procopsit cu un bătrân IBM Thinkpad T43, cu o configurație demnă de 2006 (anul în care a fost produs), dar într-o condiție fizică excelentă, cu mult peste plasticurile pe care le găsești la laptopuri noi ce costă de trei ori mai mult.

Aș fi ipocrit să nu recunosc că aș fi vrut unul nou, un MacBook eventual sau un Vaio, însă ideea de a cumpăra ceva "de calitate" (modelul ăsta costa 2.000 USD când era lansat în America), ideea de a recicla un laptop, mă fascinează. Așa aș proceda și cu mașina, și cu scule audio hi-fi sau alte gadgeturi pe care nu mi le permit noi. Din păcate, piața de electronice sh din România e destul de mică - am impresia că nu avem grijă de electronice, că nu ne gândim că am putea revinde un produs vechi atunci când cumpărăm altul nou, că sutem familiari mai mult cu noțiunea de uzură morală, mai puțin cea de uzură fizică.