Ryster: - Er i sjokk
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
o intamplare decat amuzanta
Ma grabeam sa ajung la film. Eram deja in intarziere - sau cel putin asa credeam - si nu-mi permiteam sa intru pe intuneric. Ma opresc, totusi, sa intreb fetele de la Diverta daca au: "Aveti Decat o Revista?".
Fetele domnisoarelor (doua mi-au iesit la numaratoare) sunt putin schimonosite, ochii lor evita contactul cu ai mei. Probabil gandesc ceva de genul "of, asta chiar nu stie sa vorbeasca?" (versiunea buna) sau "of, ce fel de revista o vrea asta?!" (versiunea mai putin buna). Cateva momente de tacere - maxim 5 secunde, ca mai mult nu le las, v-am spus ca-s in intarziere! - si reformulez intrebarea: "Revista Decat o Revista, se da gratuit, o aveti?" + un zambet compatimitor / amabil. Chipurile se lumineaza ca la un semn si rasufla usurate; "uf, stai fata, ca asa se cheama revista" par sa-si spuna din priviri. Nu, nu o au... Nashpa...
BONUS: La film, zambind generos, cu o cutie mare de popcorn intr-o mana, o doza de suc in cealalta si o duduie cu cizme negre, pescaresti, dupa el, cine credeti ca era? Eee? Nimeni? Christian Ciocan, dom'ne...
0 Comentarii