Sverige reagerer
Acum 50 de minute
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
un film minunat
Daca-l ratati si pe-asta s-ar putea sa va para rau. Foarte rau! Eu zic ca-i cel mai bun film pe care l-am vazut anul asta. Ba nu... E cel mai bun film pe care l-am vazut NOI TOTI anul asta! E de ras, e de plans, e de gandit, e de trait, e de reamintit, e un film complet.
La inceput eram si eu ca voi... Sceptic. Un film facut de un roman (Radu Mihaileanu, emigrat la Paris in 1984) n-are cum sa nu fie... romanesc. Nu? Nu... Are cum. Si inca cum... E un film franco-ruso-tiganesco-european. De fapt, la final, o sa-ti pese atat de putin ce tip de film e, de incadrari in genuri si alte prostii ale criticilor, incat o sa plangi si tu, ca toti cei din sala / de pe ecran, de fericire, de necaz, de ce vrei tu.
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii