O scrisoare de la Bunica Lorica

Deși nedatată, Bunica Lorica a scris această scrisoare-testament când încă trăiam cu toții în comunism (garsoniera în care locuia era a Statului, butelia valora vreo 4-5 pensii și carnetul de membru de partid trebuia să rămână chiar și după ce titularul lui dispărea dintre cei vii). Cuvintele bunicii au așteptat cuminți în plic încă 20 de ani (până la finalul anului 2000), iar dragostea și grija pe care ne-a purtat-o tuturor mi-au fost tatuate pe suflet și le voi purta cu mine până în ultima zi. Sărut mâna, bunica Lorica, pentru că mi-ai arătat că viața se poate trăi frumos și cu sens.

Draga mamii,

Rîndurile de față nu sînt un testament fiindcă, în afară de dragoste, nu am nimic a-ți lăsa.

Te-am crescut cu toată dragostea și am pus în ea tot ce am avut mai bun.

Am fost aspră uneori, dar așa se impunea atunci, pentru toate astea, te rog să mă ierți. Tot din dragoste te-am lăsat să te căsătorești departe de mine. Mulți m-au judecat pentru acest lucru și numai eu știu cît am suferit, dar n-am vrut să suferi din cauza mea.

După căsătorie, eu nu te-am putut ajuta cît aș fi vrut, puterile au început să mă lase.

Cînd veneam la voi nu aș fi plecat, dar îmi dădeam seama că sînt o povară. Acasă la mine stăteam întinsă, dar la voi nu puteam face acest lucru. Cum m-ați fi judecat voi să stau și să nu pot ajuta cu nimic?

Cînd îl aveam pe Andu la mine nu mă simțeam prea obosită fiindcă oricând puteam să mă odihnesc.

Iubesc copilul poate mai mult decât pe tine. Să aveți grijă de el, să-i faceți o situație mai bună ca a voastră, înțeleg prin asta să aibă o meserie care să-l satisfacă. Să-l creștești (în) așa fel să aibă respect față de semenii lui și față de cei bătrâni, așa va fi stimat și iubit de toată lumea. Este drept, acum aceste lucruri nu sînt la mare cinste, dar lumea va evolua și multe se vor schimba.

Nu știu dacă vei fi lângă mine cînd o să vină sfîrșitul, dar am făcut o (...) de care să se folosească cei care vor fi primii la căpătîiul meu. 

Mă adresez și ție Vasile - poate uneori ți-am fost ostilă - așa sînt mamele nițel geloase, dar am ținut la tine ca și la copilul meu. O singură rugăminte am - aceia de a avea grijă de Rodica și de Andu. După moartea mea, Rodica nu mai vă are decît pe voi, va fi singură și poate uneori neajutorată. Știu că are curiozități ca orice om, dar cu calm și cu înțelegere, toate se rezolvă.

M-aș răsuci în mormînt dacă s-ar întîmpla vreodată să ridici mîna asupra ei, deși nu te arată firea. Voi, părinții, trebuie să fiți exemplu pentru copilul vostru, numai așa se va dezvolta frumos, avînd un climat liniștit în casa părinților lui.

Nutresc aceiași dragoste pentru voi toți, poate nițel mai multă pentru tine, Anduțu. Nu știu cît vei fi de mare cînd nu o să mai fiu, dar sper să ții minte pe „bunica Lorica” care te-a iubit mult. Să fii cuminte, să-ți asculți părinții și să înveți carte, ca să ajungi domn mare, așa spuneai când erai mic. Ajungînd „domn mare” poate rupi din timpul tău și vii să aprinzi o lumînare la mormîntul bunicii, dacă s-o mai cunoaște. Timpul șterge urmele!

Nu regret că mor, am trăit destul. Am făcut și bine și rău, poate fără vrerea mea. Dumnezeu să mă ierte, iar celor cărora le-am făcut bine să-și aducă, uneori, aminte de mine, deși răul se ține minte, binele, nu!

Draga mamii,

Mă întorc din nou la tine să-ți spun ce să faci după ce nu o să mai fiu.

Din lucrurile de îmbrăcăminte oprești ce crezi că este mai bun pentru tine, restul dai de pomană. La fel cu lenjeria de pat și vesela. Lucrurile, dacă găsești să vinzi din ele, mai scoți ceva bani. Butelia să n-o vinzi cu mai puțin de 6-7000, or să fie amatori. Ce nu poți vinde, dai de pomană, sînt destui amărîți.

În casă găsești tot ce trebuie pentru înmormîntare. La batiste găsești carnetul de la pensionari cu care te prezinți să ridici ajutorul și banii depuși. Tot acolo găsești carnetul de partid și buletinul de identitate. Carnetul de partid să-l ducă Vasile la Comitetul orășenesc de partid.

Tu nu știi rosturile, așa că îți spun ce să faci, deși poate s-o găsi cineva să te învețe.

- Să cumperi 12 farfurii, 12 pahare și 12 linguri pe care să le împarți cînd veniți de la cimitir, aceasta este pentru parastasul de 3 și 9 zile pe care îl faci în aceeași zi. La 6 săptămâni faci parastas cînd împarți și lucrurile.

- Pînă atunci poți ține garsoniera. Pe urmă o dai în primire la IGO (bineînțeles pe acest timp plătești chiria și întreținerea).

- De la asociație tot atunci încasezi fondul de rulment de 250 lei plus garanția de 151 lei. Chitanțele le găsești atașate la contract.

- O copie după actul de deces autentificată de notariat împreună cu o cerere și un cupon de pensie le trimiți la Oficiul de Asigurări sociale și pensii jud. Argeș pentru a-ți achita ajutorul de înmormîntare.

În mare, cam astea ar fi treburile ce urmează să le faci cînd nu o să mai fiu. Cad pe umerii voștri multe obligații, dar nu am cum să le înlătur. S-ar găsi oameni de bine care să vă ajute. Dacă mai trăiește Greta, ea știe toate rosturile și vă ajută.

Dragii mei, moartea mea o să vă pună în față multe probleme și o să vă aducă multe necazuri, dar nu aveți ce face, trebuie să treceți și prin asta, așa cum o să treacă și copii voștri.

Îmi iau rămas bun, mor liniștită că vă știu copii buni și din cînd în cînd o să pomeniți de mine cu drag, uitând de unele necazuri pe care vi le-am făcut. 

Mama

--------

În caz de deces

În șifonier în partea cu hainele se găsește o pungă cu furou, chiloți, ciorapi. Pot fi îmbrăcată cu rochia neagră care se găsește tot acolo. Dacă nu mă mai încape, se poate pune o fustă, bluză sau orice se găsește în șifonier. Pantofi sunt în toaletă, de lac, care sunt aproape noi. În coș se găsește tot ce trebuie pentru coșciug și de împărțit.

Dați telefon la Brăila la familia Mladinov 661390 pentru Rodica.