Google mi-a închis blog-ul. Apoi l-a redeschis.

„Pocinog”. Așa zicea bunica atunci când se întâmpla o nefăcută, un necaz, un ghinion, o trăznaie - doar că era cu sens ceva mai personal. Când cineva pățea un „pocinog”, era o relatare empatică a „necazului” respectivei persoane. 

Ei, un „pocinog” de-ăsta despre care vă vorbesc am pățit și eu aseară. Aproape de „închiderea programului”, primesc un email de la Google care-mi zice că din cauze de malware și încălcarea normelor de conduită digitală mi-au închis blogul pe care-l țin din 2006 și că nu mai pot intra nici măcar să-l salvez offline.

După ce mi-am scos mâinile din păr și-am dat iama prin știri, am înțeles că Google a făcut o „nefăcută” - a șters „la grămadă” mai multe bloguri care nu greșiseră cu nimic (să fie un AI care-a sărit gardul? Dorel s-a împiedicat de-un cablu? The truth is out there!). M-am întristat un pic că arhiva asta personală expusă public n-o să mai fie accesibilă, dar m-am consolat cu gândul că parte din ea o am și offline, pe hard disk-uri (și la câte-am pierdut în ultima vreme - offline și online - asta-i cea mai mică pagubă). Am făcut apel la decizia lor și azi dimineata mi-au dat un alt email în care zic că blogul e din nou online.

Așa că dacă nu vreți să pățiți și voi un „pocinog”dintr-ăsta, bine-ar fi să vă cam păstrați memoriile digitale și offline. Eu de vreo câteva ore descarc blogul și pe hard disk-uri, măcar să-l am amintire...