Viața la rulotă (arhiva Din Taxi)

Stăteam și mă gândeam că am avut o zi bună - chiar foarte bună - și asta nu pentru că mi-au lăsat prea mulți ciubuc sau am strâns mai mulți bani decât într-o zi obișnuită de miercuri. Am avut o zi bună pentru că am avut curse „interesante”: adică lungi și cu oameni care mi-au spus una-alta, mai trași de limbă, mai de bună-voie.

Dar ultima cursă s-a dovedit a fi cireașa de pe tort, numai bună de povestit aici, spre mirarea și deliciul tuturor.

Afară plouă cu găleata - pentru 5 minute - pentru ca mai apoi să iasă soarele (și curcubeul). Așa a fost ieri toată ziua: ploaie, soare, curcubeu și din nou... ploaie. Într-una dintre rafale am luat o fată pe la 25 de ani dintr-o localitate de lângă Portsmouth. “Titchfield, darling…” vine scurt comanda. Pornesc motorul și-i mărturisesc că nu prea știu încotro s-o apuc. O întreb de-un post code, ceva, îmi spune că o să-mi arate ea, să mă duc înspre Fareham (o destinație ceva mai cunoscută, dar nu foarte).

Pe drum ea află că sunt din România, eu aflu că ar vrea și ea să emigreze… Hoppaaa… Păi, unde? Franța. Franța? Franța… Îmi povestește cum nu-i plac britanicii (!!!), că tot sistemul asta de benefits a transformat societatea într-o adunătură de trantori cu mâna întinsă către stat, că în Franța oamenii se bat pentru ideile lor, că urmează să trăiască la o fermă, la țară, să producă totul cu mâinile ei. Când îi sună iPhone-ul îi spun că mulsul vacilor și hrănituri dobitoacelor la 5 dimineață nu prea se împacă cu tehnologia smart și Wi-Fi-ul. Știe. Doar că prea s-a săturat de oamenii din jur. Și-mi mai spune că sunt un pic cinic că fac pe avocatul diavolului. 

Insist: și dacă nu o să fie așa cum ți-ai imaginat, acolo? „Dacă nu o să-mi placă, o să-mi schimb visul…”. Fata asta are răspunsurile pregătite… „Eheee, cine știe la ușa cărei vile te las și iese mămică să-ți plătească taxi-ul”, îmi zic deștept în barbă. Ajungem în “village-ul” ei. E foarte, foarte frumos. Vintage și pașnic. O întreb, pe drept mirat, de ce ar vrea să plece de aici. Adică, înțelegeam dacă pleca din Portsmouth; dar de aici? Zâmbește… Îmi răspunsese câteva mile mai devreme. Mă ghidează pe un drum de țară, pietruit. Într-un luminiș, un camping cu 5-6 rulote. „Oprește aici, te rog”. Îmi întinde o bancnotă de 10 lire și-mi mulțumește. Privirea îmi pică pe o rulotă verde, veche, circa 1960, care iese în evidență. Și ei îi place; e casă ei…

Pe drum mă gândesc că, în definitiv, de ce n-ar ajunge la o fermă din Franța? E chiar aproape pentru ea…

Foto: Cătălin Tudosă / Portsmouth

(13 noiembrie 2012)