Chilean-franco-croat-ul din Portsmouth (arhiva Din Taxi)

Comanda vine fără nici un nume, doar cu strada și numărul casei. Cum sunt aproape de locul cu pricina, nu mă grăbesc. Ajung în față porții; aici mă așteaptă, în stradă, un ins la vreo 45 de azi, înalt, slăbuț, un pic clăpăug, cu un zâmbet larg pe față. Intră în mașină grăbit și-mi spune unde vrea să ajungă, cu lux de amănunte. Îmi dau seama, după accent, că nu e născut și crescut în Portsmouth. Sau în Anglia.

E rândul meu să-l întreb de unde e (de obicei asta e întrebarea pe care mi-o pun clienții mie, “where’s this accent from?” - îmi vine mereu să le răspund “from me!”, dar nu-s chiar atât de obraznic). Clăpăugul meu îmi spune că s-a născut în Chile, dar de 35 de ani stă în Anglia. Înainte de asta a locuit în Franța și în Canada. Dar, de câte ori se duce în Chile simte că acolo e țara lui. De fapt, e din “Chilean Antarctic Territory” (habar n-aveam că există așa ceva!). Oricum, originile lui sunt cu totul speciale: tatăl - jumătate neamț, jumătate spaniol; mama - jumătate franțuzoaică, jumătate croată. Omul ăsta este exponentul perfect al multiculturalismului!

După o scurtă pauză de respiro, îmi turuie cât de greu e să-ți câștigi existența în țara asta. El face curat la cineva acasă de la 4 la 8 dimineața și apoi e instructor de educație fizică pentru bătrâni la Community Center-ul unde-l duc eu cu taxi-ul  acum (21 de lire pe oră, o oră pe săptămână, plătită de NHS - Ministerul Sănătății). „E greu, era altfel cu câțiva ani în urmă…”. Ar pleca în țări mai prospere, dar nu știe limba (Germania) sau i se pare că oamenii sunt prea rigizi și e prea multă birocrație (Franța).

Îl întreb dacă are familie. Îmi spune că are două fete care stau cu mama lor. Sunt despărțiți… Îmi vede în oglindă tristețea de pe față și mă asigură că e mai bine așa, că fetele o duc bine cu mama lor. Îmi spune că e în cultura britanică ca mamele să crească copiii fără tații lor alături. Îmi mai spune că e dezamăgit de lipsa de seriozitate a relațiilor de aici - a avut o prietenă (o irlandeză), care credea că-i dragostea vieții lui și, după doi ani de stat împreună, s-a trezit cu ea plecată. Aparent, fără nici un motiv.

Omul se dă jos din taxi cu același zâmbet larg și aceleași urechi clăpăuge cu care s-a urcat, bucuros că a dat peste un taximetrist cu chef de vorba…

Foto: Cătălin Tudosă / Portsmouth

(13 noiembrie 2012)