Judge the book… (arhiva Din Taxi)

Îmi vine comanda pe “box”. Mă bucur că știu unde e și nu mai trebuie să pun GPS-ul. De la casele alea am luat mereu moși care-au mers prin zona, ba pe la un spital, ba la niște cumpărături. Nici de data asta nu-i altfel. Sau poate că e un pic diferit… 

Iau un invalid (are ceva la unul dintre picioare) și pare să se descurce destul de bine în postura lui… Își pune pe bancheta din spate carja și sacoșa. „Am găsit o liră, aici, pe bancheta din spate… Uite, vezi, ți-o dau…” și-mi întinde o moneda. O iau, mulțumesc pentru ea, și-i spun în glumă „o să vă fac un discount de o lira din cursă”. Ne amuzăm amândoi, dar îmi confirmă că „nu, nu e nevoie…”. Răsuflu ușurat… Îi spun că am găsit și eu, pe aceeași bancheta din spate, un portmoneu cu vreo 100 de lire în el și l-am dat înapoi (ca să nu „înflorim” momentul mai mult decât e necesar…). De aici se deschide o discuție pseudo-filosofică despre “what goes around comes around…”. Cu o voce de intelectual rasat (sau actor de filme de categoria B), îmi ține o prelegere despre onestitatea față de sine și față de ceilalți. Întru în joc și plusez cu o replică din “Gladiatorul” lui Ridley Scott: “what we do în life echoes în eternity”. Pe drum îmi spune că de obicei merge cu autobuzul, că are abonament gratuit (!), dar că până îi vine abonamentul de la primărie e mai ieftin și mai comod cu taxi-ul (!).

Atmosfera academică din taxiul meu se termină ex abrupto atunci când îi spun că “distracția” face 3,70 lire. “Aaaaoleu, dar eu plătesc de obicei 2,80! Cred că o să iau discountul tău… ” și-mi întinde o hârtie de 5 lire. Înghit în sec (“nah, să mai faci glume de căcat cu discount-uri !!!”) și-mi stă pe limbă să-i spun că filosofia nu se face doar din gură… se mai face și cu fapta!

Foto: Cătălin Tudosă / Portsmouth

(13 noiembrie 2012)