Două cliente, două povești (arhiva Din Taxi)

Nu știu cum se face, dar eu se pare că am povești numai cu madame… Probabil pentru că ele sunt sursa celor mai tembele întâmplări - bărbații sunt ceva mai cu picioarele pe pământ sau prea ocupați (cu berea). Oricum, prima istorie este despre o „gagică” la vreo 40 de ani. O iau din centru, din zona comercială, s-o “trec strada”. Cum era oră de vârf, avem timp să-mi povestească cum că fi-su de 18 ani (ăla cuminte, nu ăla rău, care fumează iarbă și sparge mașini) e unul dintre cei care aleargă mâine cu flacăra olimpică prin oraș și e mândră taaaaare de chestia asta. Face singură mișto de ea, de fi-su, râdem, ne amuzăm, ne distrăm, îmi dă peste mână ca să mă facă atent la ce vorbește (da, da, sunt atent!), femeia dă mai tare radioul că-i place o melodie de-a lui Queen, zici că-i pe pastile… Inevitabil, vorbim despre căcatul de vreme din UK - adică ploaie cât cuprinde. „Aaaa… dar nu-i nimic, din octombrie plec în Spania, mi-am găsit acolo un job”. Îmi manifest invidia și-i spun că o s-o țină tot într-o „fiesta” acolo… Se uită un pic încurcată la mine, știe ea ceva de fiesta, siesta… sau ceva… dar nu știe ce înseamnă. Apoi, mă pune dracu să-i țin isonul și-i spun vorba aia de-am auzit-o și eu de la căpșunari: “Fiesta și, trabaho no!”.

Maaaaamă, am dat-o gata! Mă întreabă dacă-s din Spania, că prea pronunț ca ei… Îmi aruncă la schimb un “Ola!”, să-mi arate că nici ea nu-i proastă… În mașînă o corectez la pronunția lui “trabaho” până când iese un “trabado”… O las pe trotuar, cu sacoșele de la Tesco, țipând printre case “Fiesta și, trabaho no!”. Pornesc motorul și râd ca tâmpitul, singur, în mașină… Asta nu poate fi semn bun, nu ?!

+++

Iau o altă „gagică” care-mi pare că are accent ne-englezesc. Am ghicit bine, e bulgăroaică… De 24 de ani stă în Anglia. O întreb dacă-i peste tot așa ca-n Portsmouth. „Așa, cum?!” - „Așa… plin de oameni de-ăștia…”, nu întru în detalii, că s-a prins și ea la ce mă refer. Îmi zice două lucruri pe care am să încerc să le țin minte: primul, trebuie să fii pregătit pentru orice (să faci școală, meserii, specializări, să nu ratezi oportunități); al doilea - „Întotdeauna să întrebi - fie că răspunsul e da sau nu. Fii curajos!”. Înțeleg că astea-s sfaturile pe care i le dă și lu’ fi-su de 9 ani… Mă simt flatat… Îmi laudă limba engleză și se miră cât de bine conversez cu ea. Apoi, ține morțiș să-mi explice ce înseamnă “experience”, nu știu de ce a tras ea concluzia că n-aș știi… Cursa face 3 lire, îmi lasă 5. Cum să nu-i iubești pe vecinii și frații noștri de la Dunăre? Благодаря! :)

Foto: Cătălin Tudosă / Portsmouth

(13 noiembrie 2012)