- Svært alvorlig
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
dilema (veche) a facut 17 ani
Azi revista Dilema ("invechita", deci mai buna) face 17 ani. La anu', dansam si ne imbatam la majoratul ei... Dar nu pe manele / spirt medicinal contrafacut, ci pe vioara lui Caliu / vin de Bordeaux. Revista asta nu se schimba decat in bine. Nu a fost un moment in care sa o iubesc prea mult sau sa-mi fie indiferenta; nu m-a dezamagit niciodata pentru ca nu am asteptat mare branza de la ea; dar m-a surprins mereu un soi de aristocratie pierduta, cu texte scrise parca din exil. Revista miroase mereu a vechi (din nume, pana-n culoarea galben-imbatranita a foii pe care e tiparita), layout-ul ei avand un soi de appeal care-ti da senzatia de fragilitate (sa nu o indoi de prea multe ori, ca se rupe, ca un manuscris...).
Plesu e mereu cu un picior in Romania si cu celalalt in occident. Are o mina parintesc-protectoare cand vorbeste despre romanismele zilei sau cand isi exprima nedumeririle sincere de ce alte natii sunt admirabile. Mircea Vasilescu e un papusar jovial, un administrator constiincios, un redactor-sef caruia nu-i place sa-si arate muschii. Chivu si Matei sunt tinereii pe care lumea i-a luat in serios pentru ca ei au facut asta primii si care fura, dom'ne!, fura meserie sperand ca nu-i vede nimeni. Cei plecati (dar nu uitati) atarna greu in caseta redactionala: articolele dnei Boiangiu sunt fara cusur, de la primele numere pana la ultimul, iar Alex Leo Serban (sustras din cotidianul romanesc) face spectacol cu limba romana cand ne proiecteaza cate un film. Radu Cosasu ameteste cititorul cu parabole si vorbe "de nu le poti duce", in timp ce Cristian Ghinea (o tanara speranta a Dilemei) face pe economistul care vede si simte monstruos.
L-am lasat la urma pe Lucian Mindruta. L-am citit mereu; textele lui sunt ale unui "om ajuns" (intelectual, material) care se incapataneaza sa traiasca bine in Romania, dar tanjeste dupa escapade culturale ale "vietii de peste hotare". Episodul cu inselatul sotiei, dar mai ales cu felul in care a simtit nevoia sa se scuze la TV, in prime-time, mi se par, oricum le-as intoarce, atribute ale unui om care mimeaza inteligenta. Asa ca, de-aia zic, "maybe you're not that smart, after all...". Dar textele din Dilema, da.
Primul numar din Dilema, fotografiat de Verbiaj, care are amintiri mult mai aplicate...
Plesu e mereu cu un picior in Romania si cu celalalt in occident. Are o mina parintesc-protectoare cand vorbeste despre romanismele zilei sau cand isi exprima nedumeririle sincere de ce alte natii sunt admirabile. Mircea Vasilescu e un papusar jovial, un administrator constiincios, un redactor-sef caruia nu-i place sa-si arate muschii. Chivu si Matei sunt tinereii pe care lumea i-a luat in serios pentru ca ei au facut asta primii si care fura, dom'ne!, fura meserie sperand ca nu-i vede nimeni. Cei plecati (dar nu uitati) atarna greu in caseta redactionala: articolele dnei Boiangiu sunt fara cusur, de la primele numere pana la ultimul, iar Alex Leo Serban (sustras din cotidianul romanesc) face spectacol cu limba romana cand ne proiecteaza cate un film. Radu Cosasu ameteste cititorul cu parabole si vorbe "de nu le poti duce", in timp ce Cristian Ghinea (o tanara speranta a Dilemei) face pe economistul care vede si simte monstruos.
L-am lasat la urma pe Lucian Mindruta. L-am citit mereu; textele lui sunt ale unui "om ajuns" (intelectual, material) care se incapataneaza sa traiasca bine in Romania, dar tanjeste dupa escapade culturale ale "vietii de peste hotare". Episodul cu inselatul sotiei, dar mai ales cu felul in care a simtit nevoia sa se scuze la TV, in prime-time, mi se par, oricum le-as intoarce, atribute ale unui om care mimeaza inteligenta. Asa ca, de-aia zic, "maybe you're not that smart, after all...". Dar textele din Dilema, da.
Primul numar din Dilema, fotografiat de Verbiaj, care are amintiri mult mai aplicate...
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii