DEX: SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relaţii permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relaţiile cu semenii săi, care se împrieteneşte uşor cu alţii; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis.

Nu stiu daca tara sau orasul in care traiesc sunt de vina (sau poate ploaia de ianuarie care nu se mai opreste), dar observ ca oamenii din jurul meu sunt foarte... insociabili (ca sa nu zic de-a dreptul asociali). Am senzatia ca daca m-as duce la stana as comunica la fel de mult / bine cu mioarele... Compasiune, tandrete, simplitate, decenta, moralitate. Iata tot atatea virtuti pe care semenii mei par sa nu le posede sau macar sa stie ce desemneaza ele.

Rareori, un ciudat se opreste si te ia cu masina din ploaie pana in oras (da, e patita si povestita...). Sau iti da sa citesti un ziar pe care el nu-l mai foloseste. De cele mai multe ori indiferenta este raspunsul nostru, al "bucurestenilor", la tot ce ne inconjoara. Pentru ca nu stim sa comunicam atunci cand intram in vorba cu un strain, ori ii cerem ceva, ori il certam pentru ceva... rar, foarte rar, ii spunem ceva care sa-l ajute in vreun fel. (de exemplu, daca avem ceva de comentat la un post, preferam sa-i spunem ce greseli gramaticale a facut in loc sa-i impartasim sau nu opiniile).

Repet, nu stiu daca e de vina orasul sau oamenii lui, daca tot asa e si la Viena sau in Toronto, dar insensibilitatea pe care-o afisam ne raneste in primul rand pe noi. "We Crash Into Each Other, Just So We Can Feel Something" (Crush, 2004). Pe de alta parte, un proverb grecesc ne invata ca "o societate creste frumos cand batranii planteaza copaci la umbra carora nu vor sta niciodata...".

Sad... so sad...