- Det er livsfarlig
Acum 52 de minute
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
lumea in care traim
DEX: SOCIÁBIL, -Ă, sociabili, -e, adj. Capabil să trăiască în relaţii permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relaţiile cu semenii săi, care se împrieteneşte uşor cu alţii; comunicativ, apropiat, prietenos. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociable, lat. sociabilis.
Nu stiu daca tara sau orasul in care traiesc sunt de vina (sau poate ploaia de ianuarie care nu se mai opreste), dar observ ca oamenii din jurul meu sunt foarte... insociabili (ca sa nu zic de-a dreptul asociali). Am senzatia ca daca m-as duce la stana as comunica la fel de mult / bine cu mioarele... Compasiune, tandrete, simplitate, decenta, moralitate. Iata tot atatea virtuti pe care semenii mei par sa nu le posede sau macar sa stie ce desemneaza ele.
Rareori, un ciudat se opreste si te ia cu masina din ploaie pana in oras (da, e patita si povestita...). Sau iti da sa citesti un ziar pe care el nu-l mai foloseste. De cele mai multe ori indiferenta este raspunsul nostru, al "bucurestenilor", la tot ce ne inconjoara. Pentru ca nu stim sa comunicam atunci cand intram in vorba cu un strain, ori ii cerem ceva, ori il certam pentru ceva... rar, foarte rar, ii spunem ceva care sa-l ajute in vreun fel. (de exemplu, daca avem ceva de comentat la un post, preferam sa-i spunem ce greseli gramaticale a facut in loc sa-i impartasim sau nu opiniile).
Repet, nu stiu daca e de vina orasul sau oamenii lui, daca tot asa e si la Viena sau in Toronto, dar insensibilitatea pe care-o afisam ne raneste in primul rand pe noi. "We Crash Into Each Other, Just So We Can Feel Something" (Crush, 2004). Pe de alta parte, un proverb grecesc ne invata ca "o societate creste frumos cand batranii planteaza copaci la umbra carora nu vor sta niciodata...".
Sad... so sad...
Nu stiu daca tara sau orasul in care traiesc sunt de vina (sau poate ploaia de ianuarie care nu se mai opreste), dar observ ca oamenii din jurul meu sunt foarte... insociabili (ca sa nu zic de-a dreptul asociali). Am senzatia ca daca m-as duce la stana as comunica la fel de mult / bine cu mioarele... Compasiune, tandrete, simplitate, decenta, moralitate. Iata tot atatea virtuti pe care semenii mei par sa nu le posede sau macar sa stie ce desemneaza ele.
Rareori, un ciudat se opreste si te ia cu masina din ploaie pana in oras (da, e patita si povestita...). Sau iti da sa citesti un ziar pe care el nu-l mai foloseste. De cele mai multe ori indiferenta este raspunsul nostru, al "bucurestenilor", la tot ce ne inconjoara. Pentru ca nu stim sa comunicam atunci cand intram in vorba cu un strain, ori ii cerem ceva, ori il certam pentru ceva... rar, foarte rar, ii spunem ceva care sa-l ajute in vreun fel. (de exemplu, daca avem ceva de comentat la un post, preferam sa-i spunem ce greseli gramaticale a facut in loc sa-i impartasim sau nu opiniile).
Repet, nu stiu daca e de vina orasul sau oamenii lui, daca tot asa e si la Viena sau in Toronto, dar insensibilitatea pe care-o afisam ne raneste in primul rand pe noi. "We Crash Into Each Other, Just So We Can Feel Something" (Crush, 2004). Pe de alta parte, un proverb grecesc ne invata ca "o societate creste frumos cand batranii planteaza copaci la umbra carora nu vor sta niciodata...".
Sad... so sad...
Publicat de Alexandru Zaharia
5 Comentarii
Mă, da, ne ciocnim ca să simţim dracu ceva, io sunt de acord, filmu mi s-a părut o panaramă, dar asta e bună. Ce spui tu de oprit in ploaie? Păi societatea mă învaţă că e lumea lu "fuck you, tovarăşe", plus că jumate din cei din drum au nişte figuri care pe mine mă fac insensibil la durerea lor de moment.
Mda, sunt total nesociabil. Am nişte norme, văd cum funcţioneşte lucrurile şi mă frec de societatea care te învaţă insistent că nu tre să socializezi în mediu necontrolat. Şi pe străzile astea pe care trec probabil fără să ajut sau să apreciez (nu pencă nu ar merita, ci pencă nu mă interesează) pe nimeni, io unu nu o să ridic mîna în sus să cer nici ajutor, nici apreciere. Vezi-ţi tu de drum, că io fac acelaşi lucru.
Fiecare îşi cultivă mediul lui controlat de decenţă. Un set de oameni care tre să facă lucruri extrem de cretine ca să îi arunci la capitolul "restul". Uneori se întîmplă, diferenţe de abordare vitală probabil, un pretin devine un necunoscut şi gata.
Uite, io nu mai merg cu maşina de ceva vreme. Nici în transportul în comun nu mă urc, e prea aglomerat pe ruta mea. Constat că pe jos sunt chiar mai nesociabil decît între fiarele maşinii. La volan îi mai făceam semn unuia sau unei dudui să intre în faţă, să treacă liniştit strada... Aşa, merg pe jos şi să mor dacă observ ceva tot drumul. Oameni grăbiţi mereu. Drum bun, io merg mai încet, am certitudinea că unde ajung o să fie acolo şi 30 de minute mai tîrziu. Aşa e viaţa, ca o panaramă.
sau "sceptică", e cazul meu. Ultima dată cînd am făcut o faptă bună vizibilă, fiind io invizibil de felul meu, individa m-a privit foarte speriată, nu mai ţin minte care a fost fapta, da ii văd şi acum mutra uşor contrariată (probabil o chestiune legată de volan...).
A, mi-am adus aminte: acu două ierni am stat cu un nene într-o străduţă îngheţată şi am împins vro 4 maşini care patinau pe un mare strat de gheaţă. Doamnele erau un pic spăriate, şi spunea un mulţumesc destul de înţepat, realizînd probabil că altfel nu ar fi urnit maşina din loc... Domnii, fără să lase geamul jos, duceau un deşt la tîmplă, un fel de mulţam şi papa protocolar, dar te făceau să crezi că era destul de normal ca tu, pieton, să şezi în drum şi să îi scoţi pe ei din rahat.
E în Magnolia (vezi pe imdb) un tip care spune "As we move through this life, we should try and do good". La noi se traduce "tre' să încerci să-i faci pe bune".