- Det er livsfarlig
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
despre piscotari, ziaristi si PR
Azi, vorbeam despre mita (spaga, atentia, mila, pomana) pe care o iau cei mai multi ziaristi romani, sub diferite forme, de la PR si altii... Altii nu iau, dar nu au nicio problema cu cei care iau (ar lua si ei daca li s-ar da, fireste...). Normal, nu toti sunt asa! Nu! Tony a concluzionat mult prea frumos: "Spaga e buna daca o iei, e naspa daca o dai...". True!
Mai sunt si "piscotarii", oameni care duc la gat o legitimatie de presa, dar n-au nici un pic de respect pentru meseria pe care o fac si nu le se pare injositor sa bage mancare in sacosa, de cate ori se duc la o lansare de ceva... Alex a scris, prin 2007 un text mult prea trist si mult prea adevarat. Aici aveti link catre articol. Mare atentie la filmuletul inclus...!!
Mai sunt si "piscotarii", oameni care duc la gat o legitimatie de presa, dar n-au nici un pic de respect pentru meseria pe care o fac si nu le se pare injositor sa bage mancare in sacosa, de cate ori se duc la o lansare de ceva... Alex a scris, prin 2007 un text mult prea trist si mult prea adevarat. Aici aveti link catre articol. Mare atentie la filmuletul inclus...!!
Oamenii din companii nu se miră de comportamentul mîrlănesc al celor care le calcă pragul cu legitimaţia de presă agăţată de gît. Pentru ei, aşa ceva e normal. Mi se spune că nu li se pare nimic ieşit din comun, că aşa se întîmplă de fiecare dată. Că nu e ceva neobişnuit. Că se obişnuieşte să se dea un cadou presei şi că tot timpul se îmbulzesc ţăranii cînd îi cheamă boierul să le arunce doi galbeni. O fi un obicei, dar E UN OBICEI PROST! Se fac singuri de rahat, după care se miră că se uită lumea urît la ei.
Publicat de Alexandru Zaharia
2 Comentarii
oamenii din companii n'au sa dea niciodata afara fripturistii pentru ca da bine sa se duca la "sefu" dupa ce se termina balamucul, si pot spune "am avut cin'zej' de ziaristi la conferinta."
asa ca nu doar ii tolereaza, ci ii si cheama. sufar pentru tine ca ma indignam si eu pe vremuri, si adoram sa le pun piedica purtatorilor de sacosa. sa stii ca e o distractie pe cinste - incearca!