It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
Search!
toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
Doi bloggeri de nadejdie mi-au adus aminte de Balanta (R: Lucian Pintilie, 1992), cel mai bun film romanesc din cate am vazut eu... (CPB cu asta si Verbiaj cu asta). Doamnelor si domnilor, Razvan Vasilescu, in toata splendoarea lui... 3 minute 40 secunde de adrenalina pura.
Trimiteți un comentariu
2
Comentarii
Anonim a spus…
Aici am o obiectie: mai toate filmele astea romanesti cu tenta sociala mi se pare lipsite de nuante. E un univers grotesc si lipsit de speranta... iar faptul ca personajele isi spun replicile atit de repede e cam nefiresc! is curios in ce fel gusta strainii ironiile din filmele romanesti... eu unul raman de fiecare data cu un gust ff amar!
valeo, in 95% din cazuri, filmele romanesti mi se par de toata jena, prost gandite, prost facute si prost promovate. Balanta, insa, este filmul meu de suflet pentru ca personajele principale, Razvan Vasilescu si Maia Morgenstein, reprezinta arhetipul omului care lupta cu nedreptatea din jur intr-o mod cu totul aparte: frontal, cu umor si vorbe grele. Ei fac cam ce le-as face si eu unora daca nu as fi asa de ancorat in cutumele sociale. nu stiu daca strainii gusta in vreun fel ironiile din filmele RO; nici nu stiu daca regizorul se gandeste la asta cand face un film...
2 Comentarii