tanti violeta gateste bine

Asa cum ii sta bine unui domn, mi-am onorat promisiunea dintr-un post anterior si am fost cu sotia la restaurantul descoperit undeva, pe un blog. Am lasat masina pe langa Rosetti si, dupa nici 10 minute de mers pe jos, am dat de Bucataria Violetei. Inauntru, destul de frumos, mobilier minimalist (scaune IKEA si fete de masa asezate pe mese patrate, de cofetarie). Restaurantul e atat de mic (a se citi intim!) incat nu e nevoie decat de o singura persoana ca sa te aseze la masa, sa-ti arate meniul zilei de pe tabla, sa-ti ia comanda, sa-ti aduca mancarea si sa-ti stranga vasele murdare de pe masa (Doamne, acum realizez ce bacsis mic i-am lasat!).

Dupa ce ne-am decis ce o sa mancam (o supa de piept de pui cu tarhon, o portie de rata la cuptor stropita cu bere neagra si asezata intr-un bol mare cu orez condimentat natural, un Prigat si o felie de tort de ciocolata, toate impartite la doi) ne-am dus intinsi "pe terasa" - trei mese atat de apropiate incat esti nevoit sa vorbesti in soapta ca sa nu deranjezi... De remarcat florile si "aparatoarea de soare" de deasupra meselor! Mancarea a venit repede si ne-a smuls cateva suspine de placere, in special rata, pusa de bucatar cu ciocul pe.. orez! Era sa uit de chiflele "home made" cu "refill" gratuit, de care nu te saturi...

Tanti Violeta nu s-a arat cat am mancat noi, insa un cuplu cu o fetita de mana au luat fix meniul nostru (intre noi fie vorba, meniul nu-ti da prea multe optiuni, cel putin la capitolul mancaruri cu carne). Cand a avut ocazia, tanarul mi-a urat un soptit "pofta buna" cand a trecut pe langa mine; i-am multumit, putin surprins de familiaritate... O experienta care se cere repetata... Macar pentru mancare, daca nu pentru servirea "ca la mama acasa" sau faptul ca, pentru o vreme, uiti ca esti in Bucuresti.