COMUNISMUL COPILARIEI MELE

(c) Foto 8

Fotografia asta a fost de ajuns sa ma duca inapoi cu vreo 18 ani, in copilarie. Mai precis, in copilaria mea, aia comunista si plina de frustrari si lipsuri.

Romanii in comunism... un subiect despre care nu se prea vorbeste sau se vorbeste prea mult si prea prost (inca nu m-am decis care e valabila). Fiecare incearca sa uite perioada aia, ca pe un vis urat. Unii chiar au reusit sau macar asta vor sa arate. Putine sunt lucrurile bune pe care mi le aduc aminte din perioada 79 - 89 si alea probabil ca au mai multa legatura cu statutul meu de copil decat cu lumea in care traiam: galantare vesnic goale (dar cu multa gheata), cozi interminabile atunci cand se aduceau mezeluri (noi le ziceam "preparate"), tiganii care se bagau in fata la coada, painea vesnic veche pe care trebuia sa o uzi cu putina apa si sa bagi 10 minute la cuptor ca sa o poti manca, curentul electric oprit seara si lectiile facute la lumina lumanarii - o sa va povestesc legat de asta o chestie draguta, mai incolo. Cartela... cartela dupa care anumite alimente (paine, oua, faina... etc) erau rationalizate, ca in timpul razboiului... Aveai dreptul la un ou de membru de familie, ceva de genul. Cand aveai o petrecere trebuia sa apelezi la cartela unui vecin cu care te intelegeai mai bine ca sa poti cumpara mai multe paini.

Acum e altfel. Un citat din Paler, pe care l-am gasit pe frontispiciul unui alt blogger, ne lamureste: "Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte. Mai mulţi experţi şi mai multe probleme. Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim nesăbuit, rîdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea tîrziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile."