3 iunie 2011

si totusi...

Cu foarte putin timp in urma (cel mult un an), ii mustruluiam - in gand - pe cei care stateau cu cartile in mana la metrou. "Ce kkt, n-au timp sa citeasca si ei acasa, in fotoliu, ca tot omu'?". Mi se parea un gest de snobism, de bravada ieftina, sa te afisezi cu cate-un volum din colectia Adevarul (sau, mai rau, cu o carte veche si prafuita de la BPT) incat imaginea cu "cititorii de elita" mi se parea grotesca.

Ati observat, desigur, timpul trecut... In timp ce eu ii apostrofam si filosofam pe seama "cititorilor grabiti", eu NU citeam deloc. Si mi se parea ok sa nu te tii de o carte mai mult de (primele) 30 de pagini. E periculos sa-i critici pe altii ca fac ceva prost in timp ce tu nu faci deloc acel ceva...

Si-acum, uite-ma cu trei carti date gata (in ultimele luni, e drept) doar pe magistrala Crangasi - Pipera (via Piata Victoriei). Leo Cohen scrie foarte bine (multumesc, Florin), oricum, mult mai bine decat canta... Cititul la metrou e singurul citit de care am parte (poate un mic extins pe scurtele perioade in care Toma e adormit de mamica lui si nu am ce sa fac decat sa ma retrag, in liniste).

Nu, nu va speriati, n-am devenit un cititor profesionit. Sunt un novice care-a descoperit o alternativa la castile iPod-ului atunci cand e nevoit sa imparta un spatiu cu niste straini. Dar e o senzatie placuta sa termini ceva. Fie ea si o carte.

Niciun comentariu: