Ikke til å kjenne igjen
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
unde ti-e inima?
Ca un degraba cautator de chestii despre tarile scandinave, am gasit in urma cu ceva vreme o retea de brutarii ('pie house', traduce Google-ul) care-ti lasa gura apa cat de bine sunt gandite: Lagkagehuset. Totul e pus la punct, arata special, cum ar trebui sa arate orice este destinat publicului larg.
Inevitabil, am gasit si pagina de 'jobs' pentru a-mi face o parere despre disponibilitatea locurilor de munca din Danemarca (uitasem sa va zic - acolo-i brutaria asta). Se cauta manager, femeie de serviciu si 'sandwich people' (era sa zic 'sandwich maker'). 'Cred ca ultima pozitie mi s-ar potrivi' imi zic si citesc mai departe, fisa postului.
O chestie 'culturala' ma loveste peste nas: printre cerinte de genul 'sa vrei sa muncesti', apare si 'sa ai mereu inima cu tine' (din nou, Google traduce...). Si uite-asa pic eu in melancolie si ma gandesc cand mi-a cerut ultima oara un angajator sa am inima cu mine. Asadar, cand vine vorba de societatile (dez)inghetate, 'that's much more that meets the eye'.
PS: Anca Enache, fosta colega de la Business Standard, care e plecata in DK cu studii, imi spunea ca societatea lor e plina de PR foarte bine facut. Dar, totusi, un PR...
0 Comentarii