Etterlot seg tonn med gjeld
Acum 3 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
o frumoasa poveste japoneza
Aseara am vazut niste desene animate japoneze superbe. Nu, nu e vorba de Sailor Moon sau cine stie ce manga ori hentai. E vorba de o poveste frumoasa rau plina de comori ascunse si invataminte pentru viata (cum imi place mie). M-ar aranja sa locuiesc in Japonia, macar o vreme; mi se par niste oameni care vor sa faca mai mult cu viata lor, care vor sa traiasca frumos. Si asta nu am dedus-o doar din desene animate... :)
Ce-am invatat din Spirited Away (asa se cheama desenul, am uitat sa zic): un lucru facut nu se sterge niciodata, doar ca nu ne mai amintim noi ca l-am facut; ca oamenii se inraiesc (si) din cauza celorlalti; ca ne lasam foarte usor prada poftelor noastre (si devenim porci!!!); ca bunatatea si iubirea sunt nediscriminatorii.
PS: Am o sotie iubitoare de desene animate; Minimax e canalul ei favorit. Am vazut acolo desene maghiare (basme populare), poloneze, cehesti, rusesti, nu mai zic din vestul Europei. Si totusi, romanii de ce nu (mai) au desene animate? Nu mai au nimic de povestit? Cine-o sa ne mai invete copiii ca nu e bine sa furi, ca daca minti lumea se indeparteaza de tine, ca sarea in bucate e cea mai buna forma de exprimare a dragostei? Off...
0 Comentarii