Allerede bekymret
Acum 38 de minute
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
citesc
Am gasit, din nou, ceva scris bine, care sa-mi excite pupila si sa-mi gadile cerebelul. Am incercat cu degetul o carte scrisa de Herta Muller ("Regele se-nclina si ucide", 2003) si-mi place. O sa va chinui cu extrase, pe masura ce gasesc ceva bun de citat. De exemplu...
Dintotdeauna obiectele au fost importante pentru mine. Aspectul lor tinea tot atat de mult de imaginea oamenilor ce le posedau ca si oamenii insisi. Obiectele sunt totdeauna indisolubil legate de ce si cum este un om. Ele formeaza partea periferica a persoanei, detasata de invelisul pielii. Iar atunci cand obiectele au o viata mai lunga decat posesorii lor, persoana absenta se stramuta pe de-a-ntregul in obiectele ramase in urma.
0 Comentarii