neintelegeri

S-ar putea sa prea fim un neam de oameni care se lamenteaza atunci cand le merge rau sau doar "nu le merge cum vor ei". Ca asa stau lucrurile o simt in forul interior, chit ca am parte si de confirmari exteriorare: Andrei Plesu scrie in Dilema Veche de saptamana asta despre... neintelegere. Nu e vorba de lipsa de cuprindere a mintii a vreunei filosofii; domnul in cauza are exercitiu si stie sa deosebeasca lucrurile atunci cand e cazul. Mai degraba omul "nu intelege" felul nostru de a fi, mai bine zis, felul in care am ajuns sa fim, in era post comunista.

Te simţi paraşutat într-o menajerie de corcituri, într-o zoologie hibridă, cu care nu poţi comunica, oricîtă bunăvoinţă ai pune la bătaie.

Doua randuri mai jos afli ca, de fapt, miza articolului dilematic e circumscrisa... televizorului, ca si viata insasi! Filosoful da niste palmute lui Ciutacu, Badea, Nasu' samd, oameni pe care oricum lumea ar trebui sa-i mai sara cand vine vremea zeului televizor.

Trec peste generoasa contribuţie a dlui Moraru la consolidarea publică a monumentelor Becali şi Vadim. „Sînt şi ei oameni!“ – zice Naşul. Păi şi Ciutacu e om. Toţi sîntem oameni, ceea ce nu ne califică pentru postura de invitaţi în studioul din Calea Victoriei. Ori ai criterii, ori n-ai.

Am impresia ca ne cam facem ca ploua cand trebuie sa zicem lucruri mari; remarca are ca destinatar oamenii care ar putea sa face treaba asta. Nu-i enumar sa nu fac postul lung. Simt o anumita teama in tonul criticilor prostiei din tara asta; ceva de genul, "faceti numai tampenii la tv, dar o sa va reveniti singuri, nu-i asa?". E ceva din atitudinea pe care-a avut-o politistul motorizat de care va ziceam cu cateva posturi mai jos, cand nu i-a amendat pe cei care ocupau strada cu masina. Traim cu iluzia ca la romani lucrurile se rezolva cu "vorba buna" (ati auzit de "vorba dulce mult aduce"?). Sau poate ca e mai usor sa dai din gura decat sa pui mana pe bat...