11 martie 2007

PIPERA, ULTIMA STATIE


1.05.
Sambata noaptea! Ma gandesc ca sunt plecat de acasa de la 8.30 si injur printre dinti meciul cu Barcelona; ar trebui sa fiu in pat, langa N. R fuge prin redactie si se opreste in usa mea: "Suna la salvare, suna la salvare! Nu e o gluma! Suna la salvare! Ii e rau lu' M!". Formez, fara sa realizez, 112. Incerc sa ma inteleg cu retarda de la Salvare (doamne, cum i-or aduna pe astia ?!). Aflu ca a sunat altcineva si ca deja o masina a plecat catre Pipera. Trantesc telefonul si alerg la layout. M e inconstienta; V e langa ea; lafel si doamna de la corectura. Alt V incearca - vadit marcat - sa sune la salvarea particulara: 2.400.000 lei ca sa se deplaseze! Alerg la portar si-l anunt de sosirea salvarii. Vine salvarea. Criza a trecut; incep dezbaterile si nervii curg in suvoaie rosiatice. Diagnosticul e, ca de obicei, nu foarte clar: oboseala + nemancare + tigari + multa munca + plecat acasa dupa ora 1 noaptea (doua sau chiar mai multe zile la rand) + nesomn... Sa mai continui? M plange... sotul ei a venit sa o duca acasa. Plecam tulburati catre sotiile / sotii nostri.

2.10
Masina ma lasa la coltu' strazii. Urc in casa. Mananc. Mult si tarziu... "Iar o sa ma ingras!" parca nu mai are in mintea mea acelasi ecou, in seara asta. Dupa 10 minute de dus cu apa rece, vine si apa calda... "Yuppi!". La tv e un film misto, imi zice N. Maine e o noua zi de munca.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Auzi ba, deci ce ai scris tu aici e super tare