It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Prin casa
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
Search!
toma
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
La 20 de ani libertate insemna sa plec de-acasa, la facultate (nu in armata): am realizat ca singur e mai frumos, dar mai greu de trait. Apoi, sa termin scoala - de orice fel!- si sa ma mut intr-un apartament: mi-a placut ca aveam wc curat si baie doar pentru mine si nu ascultam muzica vecinilor, dar am realizat repede ca viata de student nu se compara cu viata in cartierul muncitoresc (Pantelimon, sa-i zicem). Libertate am considerat ca e cand ne-am gandit sa renuntam la chirie si sa ne cumparam apartamentul nostru, dar de fapt am intrat in rutina drumurilor lunare la banca. Liber m-am simtit cand am putut sa-mi aleg jobul, dar am realizat ca cine sta prea mult intr-un loc devine sclavul obisnuintei atunci cand s-a desfiintat pur si simplu ziarul pentru care lucram. Acum, libertatea o vad (un pic in ceata, e-adevarat) doar intr-o viata fara Basescu - Boc - Udrea - Patriciu, in afara tarii. Dar cine mai crede in ea...
0 Comentarii