Nokas-dømt funnet drept
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
one day road trip
Obositor.
Într-un cuvânt... În mai multe, am plecat la 11 din Bucureşti, am
intrat prin Ploieşti (nu trebuia, dar... altfel nu m-am priceput),
de acolo am reuşit să ieşim spre Cheia. Am trecut prin Vălenii de
Munte (ho-ho, e ditamai oraşul, eu credeam că-i mai mic) unde am
văzut foarte mulţi elevi - cu uniformele de rigoare, apoi am ajuns
pe serpentinele dinspre Cheia. După vreo 3 ore de la plecare,
destinatia semi-finală, Cheia. Un pic dezamăgit (locuri frumoase,
păcat că-s... îngrădite!). Multe pensiuni, nimic de făcut /
văzut. Tipic pentru români... Am găsit totuşi un locşor cu
verdeaţă, o apă curgătoare, numai bune pentru picnicul plănuit
de-acasă.
După
Cheia, a urmat Braşovul (din cauza oboselii, era să dea un
ieşean cu maşina peste noi - noroc cu el!). Foarte frumos oraşul!
Am luat o oră de parcare şi ne-am plimbat prin centru. Nu ştiu cum
e la periferie, dar centrul Braşovului e de 100 de ori mai fain ca
al Bucureştiului. Putem muta Capitala acolo? :)
Publicat de Alexandru Zaharia
S-ar putea să vă placă aceste postări
3 Comentarii