- Det er livsfarlig
Acum o oră
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
la menajeria "de urgenţă"
"Febră - febră, dar parcă 39 constant, care nu scade cu nimic, parcă-i prea mult..." ne-am zis înainte să urcăm cu pruncu-n maşină şi să mânăm herghelia de cai putere la spitalul de urgenţă pentru copii. După ce-am nimerit ca Eremia urgenţa urgenţelor (că aşa, tot spitalul e de urgenţă, dar şi spitalul ăsta are urgenţe şi... urgenţe, mă-nţelegi?), Nico s-a dus să ia un număr de ordine (ca la coadă la mezeluri la Carrefour) de la o jună blondă cu o durere chinuitoare în kur, în timp ce eu aşteptam cu Toma-n-flăcări afară, în curte. În "curtea" de 5 metri pe 5 număr 7 (bre, şapte!) afişe cu acelaşi mesaje, scris cu diferite pensule, cu diferite nuanţe de alb, pe diferite bucăţi de tablă decapată: NU FUMAŢI ÎN CURTEA SPITALULUI. Mă uit în jur... vreo câţiva analfabeţi siniştrii stau cu tigara-n bot şi se pisă pe amenzile (puse şi ele, la vedere) de 500 - 2.000 lei. Înăuntrul urgenţelor, menajeria de rigoare, unde toată lumea e... numerotată. Îmi împing un pic nevasta pe marginea nervilor şi-o rog să le explice urangutanilor şefi că-i o urgenţă şi că nu putem aştepta să vedem ce-nseamnă bucata cu "35" scris pe ea, că poate face fi-miu combustie spontană înaintea mea... La televizorul "urgenţelor", un reportaj despre Pesamosca, o legendă care a operat 50.000 de copii. Probabil restul cadrelor medicale au considerat că o singură legendă în pediatrie e destul...
După o jumătate de oră de stat pe hol ca prostu' (unde-o fi copilul, de ce-l ţine atât de mult, o fi grav - toate cu semne de întrebare) Nico iese cu două reţete şi o carte de vizită. Mergem repede la analize, că s-ar putea ca piticul să fi căpătat vreun virus de prin plimbările lui. Găsim "analizele", costă 75 lei. Îmi iese din gură un prostesc "pot plăti cu cardul" şi imediat îmi dau seama că-s la un spital, nu la hypermarket. Ce bou sunt, normal că nu pot! Plecăm acasă. Cumpărăm o geantă de pastile şi ne putem pe înfulecat hapuri. Sănătate!
Publicat de Alexandru Zaharia
3 Comentarii
Pentru că tot erai curios, la 39 de grade îmi iau copilul în braţe şi îl duc 300m mai încolo, la un mic spital particular (cu vreo patru paturi). Tot ce îi face e să îl ţină 45 de minute la perfuzie cu ser fiziologic îndulcit, şi să îi dea niscai antitermice pentru acasă*. Dacă e suspiciune de gripă, îi împinge pe nas un aerosol antiviral în doză unică. E destul cît copilul să se întoarcă acasă pe picioare.
Lingoarea vine de la deshidratare, mai ales dacă febra e însoţită şi de diaree/ vomă. Dacă se rezolvă cu deshidratarea, însănătoşirea după viroză devine chestiune de ore, întrucît reacţia imună are loc în mediu apos şi cît mai puţin vîscos.
Preţul** (coplata) este cam de 800-1400 de yeni cu tot cu medicamentele. Adică echivalentul salariului pe aproape două ore de muncă necalificată.
Soţia mea, cînd are febră merge tot acolo, iar tratamentul este acelaşi. Se duce împleticită şi se întoarce sănătoasă.
--------------------
* La spitalul cu pricina, faramacia e în spatele aceluiaşi ghişeu, cel de recepţie.
**Pînă la 3 ani, acoperirea era de 100%. Plăteam doar 500 de yeni (salariul necalificatului pe 1/2 oră) dacă mergeam pentru prima oară la un medic cu cu copilul.