Vakte oppsikt i hele verden
Acum 2 ore
It's the sense of touch. In any real city, you walk, you know? You brush past people, people bump into you. In L.A., nobody touches you. We're always behind this metal and glass. I think we miss that touch so much, that we crash into each other, just so we can feel something (Crash, 2004)
Unde ne facem cumparaturile, ce retete punem in practica, cum ne decoram hruba, ce flori ne imbie diminetile
O colectie (mereu crescanda!) cu fotografii facute lui Toma. Viata de zi cu zi a lui fi-miu, documentata ca la carte...
vamos viajar!
Acum trei eram mai tineri, mai frumoși, mai nepăsători, mai odihniți, mai plini de noi, mai copii, mai visători, mai înțelegători. Și băteam străzile din Lisabona...
Pe hdd-ul portabil, unde-mi țin arhiva foto, am găsit fotografiile din septembrie 2009. Dintre toate, cele de la Lisabona-mi sunt cele mai dragi (mai ales că se pierduseră și le-am recuperat cu mare chin de pe hdd-ul care s-a găsit să se strice în urmă cu an). Fiecare cadru îmi aduce aminte de mirosul de mucegai nobil al Alfamei, de bifana cu sos din belșug, de faianța pereților exteriori, de florile și copacii care spărgeau asfaltul ca să bucure turistul, de latinitatea frumos trăită, de ce am putea fi, noi, românii, dacă n-am fi... români!
E târziu în noapte și sunt nostalgic după Lisabona, după noi, după noi în Lisabona...
PS: Toma era gata-gata să fie "proiectat" la Lisabona, dar, după cum vedeţi şi din poza asta, e 100% făcut în România... :)))
Publicat de Alexandru Zaharia
0 Comentarii