Am avut mereu o slabiciune pentru oameni in detrimentul conceptelor semi-abtracte precum universul, natura, D-zeu, zeii, filosofii sau alte lucruri
out-of-the-ordinary. Nu va repeziti sa-mi amintiti de cei care miros a transpiratie de 3 zile sau cei cu care ma imping la metrou cand vreau sa urc scarile, ori cei care-mi taie calea cand sunt in trafic. Sunt foarte constient de prezenta lor in viata mea. Si totusi, oamenii (poate dintre cei enumerati mai sus sau altii) au ceva in comun. Ceva ce numim generic "umanitate". Ca in orice regn animal, exista indivizi care performeaza mai bine sau mai putin bine, dar TOTI au sentimente, ganduri, angoase, griji, asteptari... Si cand ii arunci pe oameni in haul sentimentelor, dupa un moment de pauza, un moment de introspectie, se revarsa ce-i mai frumos intr-un om: fragilitatea*.
* "Cea mai fragila trestie din natura" zicea Blaise Pascal si cred ca nu gresea...
0 Comentarii